- 3335
In cadrul manifestarilor ce comemoreaza 70 de ani de la Pogromul de la Iasi, luni, 27 iunie, au avut loc vernisajele a doua expozitii, organizate de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel", in parteneriat cu Complexul Muzeal National "Moldova" Iasi. Expozitia de fotografie - Destine intrerupte - va fi gazduita de Muzeul Unirii pana pe 5 august, iar cea de pictura - Cum a fost posibil? - poate fi vizitata la Galeriile Dana situate vizavi de muzeu.
Pogromul de la Iasi este, fara indoiala, cea mai mare tragedie din epoca moderna a orasului, un eveniment pe cat de rusinos pe atat de putin cunoscut de membrii comunitatii. Lipsa informarii are atat cauze obiective (doar in ultimii ani au aparut carti publicate in romana care expun pe larg, netrunchiat, evenimentele), cat si subiective (indiferenta asociata cu o dorinta de detasare de trecut, dar fara asumarea lui).
In iunie 1941, populatia orasului Iasi numara cam 100.000 de locuitori, dintre care aproximativ jumatate (in jur de 45.000) erau evrei. Mai bine de 13.000 dintre acestia au fost omorati in timpul Pogromului de la sfarsitul lunii iunie. Conform rapoartelor oficiale din zilele care au urmat pogromului, in primul tren al mortii, cel de pe traseul Iasi-Calarasi, au fost imbarcati 2.530 pasageri, din care 1.400 au murit in cele patru zile cat a durat transportul. Al doilea tren al mortii, Iasi-Podu Iloaiei, a transportat, conform acelorasi cifre oficiale, 1.902 de evrei, dintre care 1.194 au murit in timpul celor 16 ore de calatorie.
Trebuie subliniat ca la Iasi nu romanii i-au ajutat pe nemti sa lichideze evrei, cum s-a intamplat in toate cazurile in care unitatile de ucigasi germani s-au folosit de colaboratori locali, ucraineni, lituanieni, letoni, bielorusi, polonezi, unguri etc. pentru operatiuni de exterminare. La Iasi, dimpotriva, germanii sunt cei care i-au ajutat pe romani sa ucida cat mai multi evrei. Raul a vorbit la Iasi romana.
Acestea sunt fapte si cifre confirmate de documente (acte si fotografii), artefacte din gropile comune si marturiile supravietuitorilor, atat ale victimilor, cat si ale calailor. Expozitia de la Muzeul Unirii, coordonata de istoricul iesean Adrian Cioflanca, este o premiera mondiala (din cele peste 100 de imagini legate direct de Pogromul de la Iasi cele mai relevante fac parte din selectia pentru Destine intrerupte) ce reconstituie evenimentele pe baza unor cercetari noi facute in mai multe arhive.
Expozitia cuprinde doua sali: prima parte este conceputa sub forma unui labirint, construit din roll-up-uri cu imagini din viata comunitatii evreiesti din Iasi si din trenurile mortii, la care se adauga proiectia unui film documentar; in sala a doua sunt artefacte din groapa comuna de la Popricani, dar si alte aspecte redate sub forma unui film ce ruleaza pe un perete.
Vernisajul expozitiei de fotografie a beneficiat de prezenta supravietuitorilor si a rudelor lor, unii dintre ei veniti din Israel special pentru eveniment, dar si de cea a reprezentantilor diverselor ambasade, acest fapt explicand prezenta unor priviri care cercetau atent pe cei ce calcau pragul Muzeului Unirii. Insa toata amploarea si vizibilitatea manifestarii a atras protestele a doi indivizi care tineau in mana un banner pe care scria "Stapani veti ajunge daca noi vom pieri", atestand practic actualitatea unor reminiscente antisemite ce au permis si favorizat Pogromul din '41.
La Galeriile Dana sunt expuse lucrari realizate in tabere de pictura desfasurate sub tematica "Destinul evreilor din Romania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial". Parafrazand probabil titlul cartii aparute sub coordonarea lui Alexandru Florian, expozitia Cum a fost posibil? urmareste crearea unei oportunitati pentru tanara generatie de a afla si intelege evenimentele care au permis Holocaustul. Cea mai buna prezentare a ei este facuta in catalog de catre Mihail Cosuletu, unul dintre artisti: "Astazi, cand componenta sociala a artei este aproape un dat, este inevitabila confruntarea cu forme de extremism: fie el nationalism extrem, antisemitism actualizat ori de "moda veche" sau forme de nostalgie agresiva cu parfum conservator. Daca formele productiei artistice permit orice fel de fandare, continutul nu are voie sa sufere trunchieri, omisiuni sau false probleme. La nivelul consistentei, din perspectiva istoriei recente, arta contemporana cu mesaj social nu mai are niciun fel de circumstante atenuante."