Recenzia concertului Arms and Sleepers

Cu cat se apropia data cu atat simteam ca se aduna emotia asteptarii si un soi de tensiune: pentru piata muzicii din Iasi imi doream ca evenimentul sa fie o reusita si in acelasi timp, in plan personal, sa nu plec dezamagit sau cu un gust amar lasat de locatie, sonorizare, public si toate celelalte elemente care contribuie in egala masura la succesul sau esecul unui concert. Insa cand i-am vazut si, mai ales, auzit pe cei doi reprezentanti Arms and Sleepers (Mirza Ramic, unul din cei doi membri fondatori si Ben Shepard, vocea de pe o parte din piesele de studio si pentru turneul de fata) la conferinta de presa de la Libraria Humanitas, mare parte din afecte s-au risipit, lasand loc doar unei expectatii placute.

La 10 si ceva seara, cand am ajuns la Baia turceasca, inauntru erau deja peste 100 de oameni si multi asteptau pe-afara cate un prieten intarziat sau momentul potrivit. Intrarea se facea pe acelasi traseu ca in cazul piesei de teatru Squat, diferenta fiind ca scena - impropriu spus - era demarcata cu niste scaune de lemn si se afla in camera cu rotonda, publicul fiind asezat in spatiul disponibil de acolo si pe culoarele perpendiculare, inguste de langa bazin - acoperit cu o prelata -. Unii alesesera o varianta elevata la propriu, urcandu-se pe "balconul" improvizat, de lemn, fara balustrada. Singura problema logistica - pe langa cozile ce se formasera la un moment dat in fata celor doar doua toalete ecologice instalate in curte - era accesul la bar, improvizat intr-un colt suficient de departe de locul unde erau instalate pupitrele artistilor incat cei care prinsesera locuri in fata sa nu riste prea des excursii pentru alimentare cu lichide.

La ora 11 fix, AV//Satellites au demarat programul de warmup, ajutandu-se de atmosfera creata de imaginile proiectate triplu pe pereti si in mica absida dintre ei. Lumea se strange de pe-afara si incet-incet se apropie de zona pupitrelor. Finalul orei de "incalzire" ii prinde pe majoritatea dand din cap, aprobator, pe vreuna din piesele din crescendoul bine construit si complementat de imaginile inspirat alese de Andrei Cozlac, asa ca la cateva minute dupa miezul noptii, cand cei de la Arms and Sleepers au intrat in scena, publicul era provocat si dornic de mai mult.

Acel mai mult depindea de asteptarile fiecaruia, dar probabil putini au avut asteptari atat de inalte. Cu toate ca primele 12-13 din setlist sunt comune tuturor concertelor din turneu, vocea lui Ben nu a parut plictisita, dezinteresata, deconectata sau, cum spunea in conferinta de presa, "sick of playing the same songs over and over again". Iar Mirza, mai putin vizibil live in comparatie cu sonoritatile vocale ale lui Ben, care pe deasupra managaia din cand in cand chitara cu un arcus, n-a facut nicio secunda rabat de "miscare scenica", atat cat ii permitea postura aplecata peste butoanele panoului de comanda al sunetelor ce incalzeau zidurile altfel reci si dezolante ale Baii turcesti.

Nici nu stiu cand s-au scurs primele patru piese ca The Architekt, probabil cea mai cunoscuta productie a americanilor, a starnit un murmur colectiv al gurilor ce se deschideau aproape imperceptibil, doar dinspre varfurile buzelor, in asa fel incat sa nu stirbeasca printr-un singalong - atat de cautat la alte concerte dar care aici ar fi fost aproape o blasfemie, comparabila cu fluieratul in biserica - din magia ce-si facea efectul aproape hipnotic asupra celor din jur. Magie sparta poate doar de blitzurile ce se declansau prea des, readucandu-ne aminte ca suntem uniti in acel cadru nu doar de pasiunea pentru o formatie sau revelatii muzicale ci si de conditia de consumatori ai unui eveniment care, cu toata alura de non-staruri a lui Mirza si Ben, este supus regulilor show-biz-ului.

Dupa o ora Ben ne-a comunicat, prea putin convingator, ca ar urma ultima piesa din acea seara, anunt intampinat fara prea multe proteste de la niste oameni care, cunoscand regulile anterior mentionate, erau siguri de o revenire a celor doi. Inca doua piese si de data asta strigatele de "bis", combinate cu batai din picioare care au o cu totul alta rezonanta in Baia turceasca, tradau o senzatie de trezire brusca dintr-o reverie care se dorea prelungita inca putin. Doar cu logoul Arms and Sleepers ca background - dvd-ul cu proiectii oricum ajunsese doar pentru setlistul dinainte de encore - seara a luat sfarsit cu un remix dupa o piesa de pe Matador, numita The International.

La cateva minute dupa concert, dar poate prea tarziu pentru o buna parte din public care a plecat imediat spre casa sau spre Brain (locul unde era programat afterparty-ul), Mirza si Ben au venit la standul unde aveau spre vanzare muzica lor (pe CD dar si vinyl) si cateva tricouri. Sigur nu vanzarile facute - una din putinele modalitati de monetizare a muncii de peste 5 ani pe care o depun - i-au determinat sa scrie pe pagina lor de Facebook: "Last night in Iasi was CRA-ZI-NESS. One of the most unique, memorable and amazing shows we've ever been a part of. THANK YOU for celebrating The Organ Hearts album release with us---Iasi is forever in our hearts."

Setlist Arms and Sleepers @ Baia tuceasca:

Kepesh - Tusk - I Sing The Body Electric - The Afternoon Child - The Architekt - Twentynine Palms (Nolens Volens remix) - 71 Fragments Of A Chronology Of Chance - I was a climber - L-Orizzont - Matador (Uzi & Ari remix) - 80/20 (AAS remix) - Simone - Oh Silo

Encore #1: A Smile In Sofia - Antwerp

Encore #2: The International (AAS remix)