Poezia in temnitele comuniste

"duduiau zidurile si caloriferele de poezie romaneasca..." 

Dupa un documentar de 30 de minute in care fosti detinuti politici ca: Aspazia Otel Petrescu, Eugen Dumitriu, Dorina Cristea, Demostene Andronescu, supravietuitori ai temnitelor comuniste, au vorbit despre poeziile care le luminau viata intunecata din timpul detentiei, in urmatoarele doua ore o poveste cutremuratoare a fost impletita de catre tatal renumitului cantaret Tudor Gheorghe, Ilie Tudor. 

Condamnat politic la 22 de ani de detentie si marcat de evenimentele traite pe parcursul a celor 6 ani cat a facut in inchisoarea din Aiud, nea Ilie Tudor a vorbit in mijlocul salii arhipline de studenti insetati de cunoastere despre cum a ajuns in inchisoare si mai ales despre versurile lui Radu Gyr incarcate de credinta ce erau scrijelite pe peretii mintii. Acest efervescent rezultat a fost datorat vietii spirituale pe care detinutii au dobandit-o in inchisoare.

"Poezia - e modul de expresie a temnitelor"

Daca memoria era singura legatura dintre poezie, Iisus si om, lacrimile reprezentau liantul realitatii dure aproape nesfarsite. Aceasta comuniune de suferinta, autointelegere reciproca a facut ca detinutii inchisorii din Aiud sa comunice prin intermediul codului Morse, dar si a scoartelor de sapun impartasindu-si astfel noile versuri: "pe bucata de sapun scriam 2-4 strofe de balada pe care nu le tineam minte, mai apoi le invatam."

In 2010, Tudor Gheorghe a sustinut la Iasi un spectacol intitulat "Chemarea pasarii de acasa" prin care releva prin cantecele sale dureri din perioada neagra a istoriei tarii noastre dupa versurile lui Mircea Micu. "Simt poezia lui, ma simt ca el, dezradacinat in propria tara, departe de traditiile in care am crescut, departe de lumea satului care a disparut,  asediat de agresivitatea citadina, in cautarea amintirilor, in cautarea unui orizont linistitor care nu se intrevede”, sustine maestrul Tudor Gheorghe pe blogul dedicat lui.