Semicentenarul G.M. Cantacuzino - prilej de fesitivitate a unei mosteniri culturale

Discursul a fost prezidat, incepand cu ora 11:00, de Inalt Preasfintitul Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care a facut o scurta incursiune in istoria vietii acestuia, insistand pe perioada sfarsitului vietii sale petrecute la Iasi. In acesti ultimi ani, artistul realizeaza proiectele lasate azi mostenire Ansamblului Mitropolitan. Este vorba de cladirea ce gazduieste sala de festivitati "Iustin Moisescu", respectiv Centrul de Pelerinaj "Sfânta Parascheva".
Anii evocati releva, insa, un moment de retragere tacita insinuanta a marelui Cantacuzino. Considerat un "dusman al poporului" de catre autoritatile comuniste din acea vreme, este nevoit sa isi petreaca restul vietii in umbra si descopera, astfel, linistea existentei monahale.

Pe tot parcursul primei etape a evenimentului, oameni de cultura ca Virgiliu Onofrei, Constantin Lepadatu, Serban Sturza, Vasile Munteanu l-au zugravit pe G.M. Cantacuzino, nu numai ca pe un maestru al arhitecturii, ci si ca pe un magistrat al artei scrisului si deopotriva, al picturii. Potrivit acestora, omul de cultura a dovedit un spirit original si multilateral dezvoltat, care s-a manifestat in firea sa de arhitect autodidact, in bogatia ideilor sale de eseist, facand din activitatea sa un reper moral “intr-o contemporaneitate distrugatoare de valori nationale.”

Din perspectiva pictorului, este asemuit cu Cezanne si recunoscut drept un “artist al renasterii” (C. Petrescu), care a luptat pentru valorificarea nationala. Ca pedagog, a fost preocupat de propagarea ideii de descifrare a realului. Deviza lui era “a invata sa desenezi, inseamna a invata sa privesti”. La fel de impunator in rationamente era si ca scriitor, practicand, mai degraba, o “literatura de comentarii”, asa cum vor observa contemporanii sai. Iata ca “sunt lucruri care se intalnesc la aceeasi persoana, la aceeasi inaltime”.

Cea de-a doua etapa a discursului a facut vizibila expoztia de lucrari in acuarela si ulei, dar si a proiectelor realizate de acesta pe parcursul vietii, relevante pentru titlul operei sale - "Arhitectura ca tema a gandirii". Incadramentele expuse vorbesc despre implicarea lui din timpul tineretii, implicare ce acorda o atentie deosebita locuintelor individuale, complexurilor de vile, halelor, imobilelor de birouri, dar mai ales planificarii bisericilor.
"Ne-am gandit sa marcam acest eveniment. Nu ne-am fi descurcat fara sprijinul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Putem considera aceste cladiri, prin echilibrul pe care il inspira intregului ansamblu, un testament artistic al marelui nostru inaintas. Ne-a lasat o mostenire artistica impresionanta. Daca ar fi sa ma refer numai la opera arhitecturala, G. M. Cantacuzino face parte din acei avangardisti interbelici care ne duc in elita culturala europeana. Unul dintre fruntasii acestei miscari avangardiste in arhitectura a fost tocmai G. M. Cantacuzino", a declarat prof. arh. Dragos Ciolacu, organizatorul evenimentului.

Din randul publicului au facut parte arhitecti, oameni de cultura, personalitati publice, scriitori, precum si critici de arta, dar nu au lipsit nici studentii care frecventeaza cursurile facultatii ce-i poarta numele.

Implicati in organizarea evenimentului au fost Ordinul Arhitectilor din Romania, filiala Iasi, in parteneriat cu Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Uniunea Arhitectilor din Romania, filiala Iasi si Facultatea de Arhitectura 'G. M. Cantacuzino' a Universitatii Tehnice 'Gh. Asachi' din Iasi.

Articol scris de Lucia Teodorescu