- 4190
S-a dansat Tangou final? S-a dansat si jucat pe scena Casei de Cultura a Studentilor, luni seara, 1 noiembrie. Spectacolul a inceput la ora 19:35 si a luat sfarsit la 21:20. In imensa sala Gaudeamus ce numara 500 locuri, dintre care aproape toate au fost ocupate, timp de aproape doua ore, iesenii s-au delectat cu un spectacol de teatru de exceptie, cu o distributie pe masura: actrita Maia Morgenstern si fiul ei, actorul Tudor Aaron Istodor.
O combinatie interesanta, o poveste ciudata, ca in filmele lui Almodovar. Drama apartine lui Mario Diament, scriitor argentinian si este o adaptare in regia lui Moshe Yassur. Scenografia poarta semnatura lui Constantin Ciubotaru si reprezentatia de luni seara a fost un spectacol marca Teatrul Evreiesc de Stat, Bucuresti.
Pe scena o canapea de culoare gri, o masa de lemn, un mic bar (care gazduieste o sticla de sampanie si doua pahare), un fotoliu de culoare albastra (din catifea), un scaun de lemn in spatele canapelei, un cufar, iar pe jos, un covor rosu persan. De asemenea, ghivecele albe, inalte cu flori dau "incaperii" un aer boem. Pe cortina, o poza cu Maia dansand tango, pozitie care are sa fie reluata in timpul reprezentatiei actritei.
Actrita si in realitate, cat si in piesa, Maia Morgenstern o intruchipeaza pe Valeria Duran, o stea de cinema, care timp de 20 ani dispare din viata publica, locuind singura intr-un hotel si ducandu-si existenta intre realitate si nebunie. Este vizitata ex abrubto de un tanar ziarist, pe numele sau Diego Goldstein, evreu la origine, care in incercarea de o intervieva, se simte atras de aceasta datorita personalitatii sale puternice si farmecului actoricesc deosebit.
Pe muzica clasica, tanarul isi face aparitia pe scena, imbracat nici sport, nici elegant, cu o geanta rosie pe umar, un buchet de garoafe rosii, purtand asupra sa un reportofon, obiect ca fiind identificat de catre Valeria drept "o porcarie". Inaintand in poveste, observam ca actrita sufera de o nebunie acuta, momentele de luciditate fiindu-i deteriorate de bautura, astfel ca, pe rand, termina doua sticle de sampanie. In nebunia ei intampinam excese de furie, de calm total, de excentrism si debusolare. Toate par sa aiba efect asupra tanarului, caruia de altfel ii face avansuri.
Intervievarea continua, cu pauze provocate de catre actrita, astfel ca aflam de un copil pe care Valeria Duran l-ar fi dat spre adoptie acum 20 ani, pe considerentul ca acesta i-ar fi incurcat toate planurile. Se amplifica aici ideea de "arta prin sacrificiu", pentru a ramane pe pozitie, trebuie sa faci niscaiva sacrificii, o conditie necesara succesului.
Intr-un alt plan, totul pare "povestire in povestire", mai exact "intamplare in intamplare". Se naste un nou scenariu, in care suntem tentati sa credem. Acesta o pune pe actrita in situatia de a nu mai discerne intre realitatea sa si lumea filmului. Confunda actiunile si crede, la spusele tanarului, ca exista un cadavru in dormitor, semn ca aceasta ar fi actionat aidoma realitatii din film (cu un revolver "micut", ar fi impuscat un admirator in legitima aparare).
Vorbim de o presupusa dedublare: "Iti imaginezi cum e sa te speli, sa te uiti in oglinda si sa observi ca speli dintii altcuiva?", care in fapt este doar o iluzie, ce se va adeveri abia la sfarsitul piesei. Tanarul conchide, dupa spusele actritei: "la mine au venit numai actori, oameni de arta, cineasti sa guste tocanita de carne. Femei, nu.", ca ea ar fi disparut din cauza zvonurilor cum ca ar avea o inclinatie deosebita spre femei.
Actrita vede acest interviu ca pe un "joc pervers", pe el, ziaristul, ca pe un uliu, este coplesita de o migrena pe care i-o va transmite treptat si tanarului. "Uliul" va descoperi ca acea personalitate care l-a atras la ea, este de fapt una inselatoare. El se dovedeste a fi stangaci in gesturi, in vorbe, drept pentru care primeste replica: "Esti o lista intreaga de calamitati". Tanarul pare sa sufere si el de o forma de nebunie, de altfel aflam chiar de la sursa ca viziteaza un psihiatru, Tina, si constatam intr-un final ca amandoi vor fi consultat acelasi medic.
Dincolo de coincidente, se pare ca o legatura exista intre cei doi, mai exact o atractie anormala. Amandoi tipa, ea rade isteric, lipsita de autocontrol, varsa sampania intr-un exces de nebunie, persista in a-i face avansuri: "Eu sunt timid" replica Diego, a carui nume ea nu reuseste sa-l memoreze si recunoaste ca are probleme cu memoria. "Si eu sunt paralizata de timiditate" vine raspunsul acesteia. Pe masura ce inaintam in observatia celor intamplate, aflam ca actrita uraste, de asemenea, si solemnitatea, are nevoie de ajutor si i-l cere tanarului, dar fara nicio noima.
Vrea sa se descotoroseasca de cadavru, il aseaza in cufar, dar cand redeschide cufarul, mortul lipseste. Ziaristul ii dezvaluie ca nu a fost decat o naluca, ca de fapt nu exista nici un cadavru. Ea il acuza pe Goldstein ca ar fi venit sa ii puna intrebari numai pentru glorie : "Tu ai venit aici ca sa ma ademenesti cu gloria?", si din vorba in vorba, sunt surprinsi intr-un dans de tango, dans care scrie finalul tragic: partenerul, Diego este impuscat de Valeria Duran. Si se confirma in cele din urma existenta unui cadavru in camera artistei. Un final premeditat de nebunia actritei si de ciudatenia soartei. Asa s-a terminat "Tangou final" cu replica "inculpatei": "E un cadavru in dormitor".
Ne-am confruntat in curiozitatea noastra de a o vedea pe Maia din nou pe scena CCS din Iasi, ca o actrita desavarsita, care isi intra atat de bine in rol, incat ai zice ca inventeaza replici si gesturi. Oricum ar juca, ii recunosti stilul. Vocea si talentul o dau de gol. In mod paradoxal, pe fiul ei, Tudor Aaron, il tradeaza jocul prea teatral. A jucat bine, dar exista un dar...oricum, are toate sansele sa devina un foarte bun actor, pentru ca, vorba proverbului: "ce se naste din pisica, soareci mananca".
Am plecat zambind. Pe strada, ma pufnea rasul, amintindu-mi momentele comice din piesa.
Comentarii
ioana t | Joi, 02/12/2010 - 22:14