- 2695
Mostenirea Eszterei
"M-am linistit dintr-odata, la modul miraculos; stiam ca Lajos sosise, pentru ca nu putea sa faca altfel, iar noi il intampinam, pentru ca nu putem sa facem altfel, si ca totul este ingrozitor, neplacut si inevitabil atat pentru el, cat si pentru noi."
Chiar daca din punct de vedere estetic, aceasta carte este o bucurie, sa citesti drama pe care o descrie este cumva neplacut si inevitabil. E greu sa intrerupi lectura, chiar daca, de fapt, nu se intimpla nimic. E greu de lasat deoparte, chiar daca este o carte rece, care nu incearca sa isi seduca cititorul sau sa il tina captiv intr-o poveste.
In Mostenirea Eszterei, Sandor Marai scrie despre o poveste de dragoste recuperata dupa douzeci de ani, insa nu tocmai genul romantios de dragoste cu care ne obisnuiesc filmele si romanele roz. Relatia dintre Ezster si Lajos este un amestec de tradari si umilinte, o bufonerie jucata de cel din urma, care cere si obtine de la ea tot ce vrea. In acelasi timp, pentru Eszter, teatrul si inselatoria iubitului au ceva implacabil, "trebuie sa se intimple", sunt, poate, chiar dovezi ca iubirea lor este vesnica. Revenirea lui Lajos ii va cere Eszterei dovada definitiva: ii va ceda ultimul lucru care i-a ramas, casa in care sta.
Pentru mine, Mostenirea Eszterei este mai mult romanul unei iubiri neimpartasite. Alunecarea Eszterei pe panta aceasta, care nu duce nicaieri, este povestita de ea insasi, cu mindria, chiar aroganta celui infrint, pacalit. Poate ca aceeasi vocatie de invinsa o izoleaza pe Eszter intr-o viata goala, rece, in asteptare. Paradoxal, chiar Lajos, cel care profita de sentimentele ei, chiar el pare sa readuca sensul, sa aduca, prin jocul sau, concretul in lumea inghetata a Eszterei. Cu toate ca pragmatismul sau este vazut de naratoare intr-o lumina mult prea blinda, Lajos pare singurul personaj viu intr-o carte a figurilor de ceara. Te face sa te intrebi daca nu cumva este viu fiindca este profitor si egoist.
Intre aceste personaje situate la poli opusi in ce priveste moralitatea, decenta si felul de a iubi nu este nevoie sa stea o poveste prea complicata. Sandor Marai pastreaza atit firul narativ, cit si stilul simple, clare, cristaline. Este si ceva imobil in confesiunea Eszterei, ceva impietrit, care respinge reactiile emotionale ale cititorului. Mostenirea Eszterei este o realizare stilistica: limpezimea, precizia sunt de apreciat, la fel ca si reusita lui Sandor Marai de a pune sub lupa tot ce-i omenesc, de la dragostea neconditionata pina la fuga lasa.
