Luna Amara - My dreams falling asleep

Nick Fagadar e vecinul de la doi. Cam trist cateodata, are un cercel in buric si fumeaza ca un turc. Spune ca uraste Placebo, dar e un mucalit inteligent cu fata de copil cand o da in bara si il iei la rost. Iarna aproape leviteaza si are accese de furie din senin, face misto de horoscop cand ajunge la o zodie anume. Le ametesc...

Sa nu ramai mic, sa nu dormi in tine, sa nu fii doar al tau, sa nu mori bou, sa lasi loc sa fii bun - probabil asta ti-ar spune daca te-ar intalni si, cu ceva bani ramasi de la ultima munca facuta, te-ar invita la o bere. Anything to please you, honey. Ti-ar spune ca si-a bagat picioarele de atatea ori incat s-a plictisit si ca ii este prea lehamite ca sa se mai certe. Dar mai stii? Unele lucruri chiar valoreaza mai mult decat ora de culcare. Cum e depresia Radiohead, iritarea Machine Head, "Jesus sucks more than me" si provider-ul de vise, care mereu are alt pret cand stie ca marea-i stinsa, iar valul 'nalt. Nick isi vrea jarul bun si te-ar iubi daca ar sti cum. Viata lui e cu imprumut. Ar creste din sine, cu poeziile lui si TIUK!, o mana calda pe spate atunci cand esti o mare neagra de uitare iar ochii-ti nu vad nimic, e acolo, sa-l auzi. E un fel de Luca.

Mihnea Blidariu nu sta la doi. Voiam sa vorbesc cu el, sa-l iau de urechi si sa-l dau cu fundul de "Asfalt". Dedesubt voi spune si de ce. Dar daca spui ca nu suntem vecini...

Mi-a furat cateva nopti. Avea parul ala ciufulit, ochii de cazac si gata sa te contrazica orice ai spune. L-am ascultat, mi-a spus multe. Impreuna cu Nick, a incercat sa te loveasca cu genunchiul in gura, sa nu te mai uiti la "teve", sa nu te mai ascunzi cand ai dreptate, sa nu te mai bucuri de accidentul prietenului tau, sa-ti doresti sa citesti ceva de buna voie, sa vrei sa fii mai mult decat mandrie romaneasca, sa fii tu, asa cum te traiesti, asa cum te rogi.

Cateodata, noaptea, beat muci, isi pune sa ruleze "Judith"  de la APC si-l apuca damblaua, abia se mai intelege cu lumea. A inteles ce e cu el si poate de asta e singur, cu 100 de oameni in juru-i. La inregistrari a prestat mai nervos, le-a spus tuturor ca e un sound matur, dar era un sound de limita, se enervase pe industria muzicala, pe rock-erii si nu intelegeau nimic, care voiau o mie de batai pe minut in pedale si inca o mie din zgaraieturile de pana pe corzi. Le-a spus de civilitatie, de atitudine, de dizidenta, de cultura, dar nu functioneaza... "Rock on!" spuneau ei. Si rock a fost.

Primul album Luna Amara e pumnu-n gura, ca sa intelegi, patriotule. Nu e vorba de riff-uri, nici de tunsori sau tricouri si materiale din imitatie de piele. A fost un pumn bun pe care l-ai meritat si din care n-ai invatat nimic, ai retinut refrenul, ti-a placut ca Nick era abuzat de Oscar Wilde, iar Mihnea un razvratit asa cum te-ai fi vrut tu. Si a ramas asa. Stiai de ei de la ascultatorii underground, le-ai invatat refrenul si ai participat si tu acolo, sa dai din maini, pentru ca iti sustii tara si cultura. Dar, asa e, nu toti din tine sunt aici.

"Asfalt" este unde trebuie, aparut la timpul potrivit. Acum o sa-mi spuna Mihnea ca timpul potrivit "era cu 15 ani inainte", dar ciocu' mic, fii mai accesibil - o sa comunicam mai pe indelete. The beat goes on.

Nu exista momente perfecte, dar nu suntem Linux(i), le putem interpreta si gresi linistiti. "Asfalt" a fost intrarea cea mai potrivita cu care si-a facut aparitia Luna Amara, au concertat de le-au sarit capacele si au avut ceva de spus. Lumea i-a luat in seama, a inceput procesul autoritar, groupies around si, desigur, casa de discuri cu pretentii de marketing ne-sustinut. Dar a fost ok, a ajuns la tine, cineva gandeste la fel.

Al doilea album a facut bine si a rupt gura targului. Din mai multe privinte: o instrumentatie de care Romanica nu prea a avut parte (si nu ma refer la virtuozitate, dar la complicitate), Fagadar a devenit vecinul de la doi, Mihnea a rabufnit, noul chitarist nu numai ca era creativ, dar foarte maleabil si adaptabil, toba ti-a facut deliciul (snobule!), intreaga atmosfera a fost una intensa, cu tragere de urechi, cu provider-i de fericire, cu asezaminte experimentale si o trompeta cu statut freaky, asa cum banii nu pot cumpara. Basul (+ invitati) a nascut cateva inspiratii, iar "Din valuri ard" devine o mica bijuterie in muzica romaneasca, tu esti rateul, tu esti complicele, tu esti Radiohead, tu esti TIUK!, tu esti sora, tu esti provider-ul, tu esti trisorul, tu esti Porcupine Tree, tu esti Rosia Montana, tu esti Slang, dizident, motivul pentru care cineva tresare cand intarzii.

Multe din cate ai sperat si ai simtit au fost iluzii, culoarea ochilor tai nu e albastra, nici verde, nici macar negru. Culoarea lor e interpretabila, cum sunt majoritatea dispozitiilor si starilor emotive. Esti alb/a si ingrijorat/a de un fel de viitor. E ok asa? "Loc lipsa" este, intr-o anumita masura, bucata aia de liniste irascibila pe care ai cautat-o de atatea ori dupa ce ai fost lasat/a balta si nu ai mai stiut ce sa spui. Este povestea ta de dragoste si furia ta spusa tare, sa o auda toti, sa-ti stie partea, sa te cunoasca.

"Don't let your dreams fall asleep" m-a lovit in pantec. In partea in care as prefera sa vand muzica pe sub mana fanaticilor decat sa o impart cu iubita-mi. "Cantam folk, baieti? Hai, ca mai am eu cateva piese facute la o betie, de Craciun, adu capodastrul ala, am o idee plapanda." De la furia coerent manifestata si bijuterii fine la peste 50% piese in limba engleza si sound de folk-rock, pop-rock-american-influenced-no-goood-pedals? Ce s-a intamplat cu intensitatea? Ce s-a intamplat cu tupeul de a canta in limba romana si de a spune lucrurilor pe nume? Unde e pedala aia, fir-ar al dracu' de treaba?

Oops, ma agit prea tare. Trebuia s-o vad venind. Luna Amara se transforma, incet, intr-o trupa agreabila de alternative, cu influente de jazz-folk neinspirate, cu o chitara rhythm ascunsa in fundal, niste tobe gen Taxi si o electro-acustica omniprezenta, inlocuind exotismul trompetei.

Revenind la partea in care il dau pe Mihnea cu fundul de "Asfalt"... am cam scos fierea din mine, "zi-le, Loredana". Nu-l mai dau. Dar mi-e dator.

Daca as lua piesele de pe "Don't let your dreams fall asleep" dupa modelul recenziilor Mihnea Blidariu de pe bestmusic-punct-ro as da cu ele de pamant, pentru ca mi-s dezamagit, pentru ca albumul asta e o umplere de spatiu in discografia Luna Amara, pentru ca imi spune atat de putine, pentru ca, cu voia mea, am pus prea multe bile albe in directia lor si ma simt frustrat.

Dar toate adunate nu reprezinta decat punctul meu de vedere si cred ca te-am urecheat si pe tine destul.

Auditie placuta!