Elefantul Gaba si Unirea Principatelor

Cateva surse plaseaza constructia cladirii de pe bulevardul Independetei undeva in secolul XVIII. Destinatia sa era cea de spatiu de locuit. Un mic palat cu 9 camere la etaj, 7 camere la parter si o gradina. Dupa o serie de schimbari de proprietar, cladirea ajunge la Constantin Sturza si sotia sa.

Cea de-a doua destinatie a actualei cladiri a Muzeului de Istorie Naturala a fost cea de sediu al Vistieriei Moldovei. Mai apoi, aceasta a adapostit chiar si biblioteca centrala a orasului.

Toate aceste intrebuintari au luat sfarsit in 1841, anul in care casa vornicului Constantin Sturza este cumparata de catre primarie si data in folosinta Cabinetului de Stiinte Naturale. Membrii sai hotarasc sa deschida aici primul muzeu de istorie naturala din Principatele Romane. Colectia care acum a ajuns la peste 300.000 de exemplare (din care aproape 3.500 de piese de patrimoniu) a debutat cu cateva donatii din partea unor pasionati.

Asa a ajuns si scheletul elefantului Gaba in cladirea cu geamurile inchise de pe Independentei. Legenda spune ca Gaba era un elefant indian venit in Iasi odata cu circul si care nu a mai plecat. Dupa moartea sa, elefantul a primit camera sa in cadrul Muzeului de Istorie Naturala.

Sala sau Cabinetul Elefantului a ramas in istorie datorita faptului ca a fost locul de unde a plecat Unirea Principatelor. Fie ca evoca data de 3 sau data de 5 ianuarie 1859, toate legendele legate de alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de la Iasi o plaseaza in acelasi loc : Sala Elefantului de la Muzeul de Istorie Naturala. Aici se spune ca s-au adunat oamenii de seama din Moldova pentru a hotara care va fi domnitorul Moldovei. Propunerea lui Cuza a fost una neasteptata, insa deosebit de inspirata. Alegerea politicienilor din Moldova a placut atat de mult, incat cei din Tara Romaneasca au votat acelasi nume : Alexandru Ioan Cuza.

Institutia care isi desfasoara astazi activitatea in cladirea din bulevardul Independetei apartine de Facultatea de Biologie a Universitatii « Alexandru Ioan Cuza ». A ajuns, cel putin teoretic, sa apartina omului pe care l-a propulsat in viata politica a Romaniei.

Cladirea in sine s-a dovedit a fi deosebit de rezistenta. A suportat destul de bine si trecerea timpului si blocul care a fost construit lipit si oarecum rezemat de ea. Geamurile din tabla si culoarea trista ce o caracterizeaza par sa sugereze resemnare si inchidere in sine. Asteapta poate, ca si alte cladiri din oras, sa-i vina randul in procesul de renovare.

Articol scris de Anca Bordeanu, fost editor O Cladire