Interviu Nu Acum

"Noi nu mai cantam folk de mult timp, acum cantam altceva"

Si cum Florin a pus in fata una dintre dificultati: "Promovarea este o mare problema.", am gasit momentul prielnic de a le pune cateva intrebari.

AltIasi: Cum era posibil ca atunci cand cantau Vasile Seicaru sau Victor Socaciu salile sa fie pline, iar acum publicul este greu de convins sa vina chiar si la concerte in aer liber?

Andrei Danila: In primul rand pentru ca ei au pornit dintr-o alta perioada.

Florin Onica: Si datorita monopolului pe care l-a detinut Cenaclul Flacara, monopol pe piata muzicala, pentru ca pe vremea aceea nu aveai alte genuri pe care sa le asculti, ca de exemplu disco, dance sau tehno. Erau doar rock-ul si muzica usoara. Cei care cantau folk in trecut au prins momentul potrivit si imaginea lor a avut imediat de castigat. Astazi, alternativele sunt multiple si trebuie sa ai un tempo mult mai sustinut, de cateva ori mai sustinut decat ce se facea inainte, acum ai televiziune, radio si, mai ales, internet.

Adrian Gradinaru: Nu cred ca intrebarea se refera doar la generatia veche a folk-ului. Astazi sunt invitati la spectacole si artisti mai tineri, unii mai recunoscuti decat noi, chiar daca mergem de 10 ani la festivaluri si, culmea, le mai si castigam.

A: Ati mentionat de foarte multe ori ca daca v-ati lansa, ati reusi sa creati un nou stil muzical. Cum credeti ca va fi posibil?

A.D.: Din punct de vedere tehnic, avem nevoie de un motor din spate sau chiar de o locomotiva, locomotiva care sa reprezinte pentru noi o carte de vizita. In mod clar, este nevoie de o carte de vizita masiva. Din punct de vedere al stilului pe care l-am impune, cred ca nu am face decat sa urmam in continuare ceea ce facem noi, incercam sa perfectionam tot timpul liniile pe care deja am pornit. Deja s-au concretizat anumite contururi ce trebuie finisate si pentru aceste finisaje e nevoie de stimulente care sa ne ajute sa dam ceea ce avem mai bun. Totusi, noi finisam acum intr-un anumit ritm, dar daca am fi prinsi intr-un angrenaj care sa ne convina, am finisa mai alert si ne-am ocupa exclusiv de aceste lucruri. Acum avem si noi cateva necunoscute.

F.O.: Ma gandesc ca sunt trei elemente care ar prilejui acest fapt: unul, textele noastre - pentru ca reprezentam una dintre putinele trupe care practica texte elitiste; la noi nu vor aparea texte simple doar de dragul de a ajunge la un public cat mai larg... pana la urma, publicul se formeaza; in al doilea rand, modul in care se armonizeaza vocile noastre (n.r. Florin si Andrei) si ma refer la ceea ce ne-a spus Nicu Alifantis cand ne-a ascultat: "Voi nu va potriviti la voce, dar felul in care reusiti sa ascundeti acest neajuns constituie in sine un element distinct". Am muncit enorm pentru a ascunde aceasta chestiune subtila si extrem de greu de perceput chiar de catre specialisti si nu ne-a mai spus nimeni asa ceva; m-am gandit foarte bine si am tendinta sa dau dreptate afirmatiei lui Nicu Alifantis pentru ca prima data cand m-am intalnit cu Andrei si am cantat sub dus "Fara petale" de Doru Stanculescu, atunci mi-am zis: "Vocile noastre nu se pupa", dar dupa un timp lucrurile s-au schimbat. Cel de-al treilea ingredient il reprezinta influentele pe care le avem din alte genuri si care isi vor pune amprenta si vor crea nou stil pentru ca noi nu vom avea niciodata un folk pur.

A: Cantati de mai mult de 10 ani. Ati ajuns la formula potrivita?

F.O.: Aceasta este formula de baza, insa oricand pot aparea colaborari. Si apropos de asta, mie imi placeau cei din trupa Circa 7 in care erau si doi folkisti de prestigiu: George Sarluceanu si Adriana Todoran, cu trofee castigate la toate festivalurile de folk. Uneori, ma astept sa vad un folkist in postura de lider intr-o formatie.

A.G.: Eu am auzit-o cantand intr-o trupa pe Maria Magdalena Danaila si mi-a placut foarte mult.

F.O.: De asemenea, Alina Manole este foarte bine privita in Bucuresti si este cunoscuta in toate mediile folkistice. Are site, are o emisiune publica.

A.G.: In ce oras ai spus ca e?

F.O.: In Bucuresti!

A.G.: Totul se explica in cazul acesta. Bucurestiul e altceva.

A.D.: Intr-adevar, imi amintesc de reactia ziaristilor cand am castigat primul festival de la Delta Dunarii. Erau foarte entuziasmati si voiau sa ne ia un interviu pana cand au aflat ca suntem din Iasi, si-au cerut scuze si au plecat. Plus ca pe site a aparut o formulare de genul: "Nu conteaza ca grupul Nu Acum a castigat festivalul, toti au fost foarte buni". Aceasta este o chestiune de incorectitudine.

F.O.: Era mai bine daca o spuneam noi. A fost un fel de modestie a noastra preluata de jurnalist.

A.D.: Daca ar fi castigat o trupa din Bucuresti, am convingerea ca lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

A: Mai exista public pentru folk si, implicit, pentru formatia Nu Acum?

F.O.: Am avut public imediat cum am iesit pe piata. Acum insa nu mai este o perioada atat de active pentru formatie, inainte eram mult mai prezenti. Am incercat sa ne adaptam la diverse situatii si atitudini pentru ca intalnim zilnic oameni care au felul lor de a vedea lucrurile si de a organiza evenimente. Ajungem sa avem concerte organizate prost la care ne dam seama ca publicul nu poate veni cu inima deschisa decat doar daca nu stie la ce vine. Eu cred ca daca am tine 5-6 spectacole cate unul pe saptamana, s-ar schimba si atitudinea publicului si cantitatea lui.

A.G.: Sunt foarte multi ieseni care inca nu stiu de noi, dupa 10 ani de zile. Cu toate ca am aparut si la televizor, am fost si la radio, am pus afise si am anuntat in camine pentru ca mare parte din public sunt studenti.

A.D.: Concertul care ni se potriveste ar trebui sa fie intr-un loc central, cu o sonorizare civilizata.

A: Inteleg ca in acest moment promovarea voastra este underground...

F.O.: Da, si imi dau seama ca nu este un lucru chiar asa rau, din contra - societatea se informatizeaza.

A.D.: Am auzit cu bucurie ca piesa noastra "If" este ton de apel pe telefoane.

A: Avand in vedere ca am fost martor la o discutie financiara de interior, este muzica folk o afacere profitabila?

A.D.: Nu.

F.O.: Practic, poti face profit din orice gen de muzica daca esti foarte bine inradacinat in sistem si daca ai spectacole. Scuza-ma ca te contrazic.

A.D.: Nu m-ai contrazis, ai spus "daca". E cat se poate de adevarat ca imi permit sa cumpar o chitara foarte buna sau un amplificator cu banii care vin din recitaluri, dar nimic mai mult.

A.G.: Nici macar din hip-hop care se vinde mai bine, tot nu se poate.

F.O.: In acest moment, exista o gasca din care facem parte si noi care merge frecvent la festivaluri... de fiecare data, aceeasi. Tulcea, Sighisoara, Calarasi, Braila, mereu aceeasi. Ma intreb ce-ar fi daca ne-am hotari cu totii sa nu mai mergem? S-ar mai tine vreun festival? Primariile au nevoie de aceste festivaluri si ne tin pe noi in circuit pana la limita bunului simt. Nu ne cheama la recitaluri pentru a ne avea la festival.

A.G.: Inainte, folk-ul era o forma de protest, acum este un gen de ascultat. Ca este ascultat doar de cei vizati, asta reprezinta o alta problema. Cine a reusit dupa '90 in folk? Putini. Daniel Iancu, Margineanu, Forin Chilian.

A.D.: Oricum si ei s-au comercializat si au pierdut esenta folk-ului.

A: Care sunt mesajele textelor Nu Acum?

A.D.: Sunt o multitudine de mesaje - in functie de piesa, in functie de stare. Cred ca exista un mesaj care indruma spre civilizatie. Incercam sa facem muzica buna si nu neaparat ca o contra la muzica proasta.

A.G.: O muzica pentru suflet care se poate asculta nu numai acasa, ci chiar si in masina.

A.D.: Eu ma simt foarte bine stiind ca noi, din punctul meu de vedere, cantam muzica de calitate in comparatie cu ceea ce exista pe piata. Existam, intr-adevar, in mica noastra celula, dar ne-am format aici o civilizatie si nu ne-am lasat dusi de val. Mesajul principal al nostru este ca vrem sa facem un tip de muzica care sa poata transmite si ceea ce transmitem sunt, in principal, mesaje de dragoste pentru ca dragostea poate fi pentru orice. Totul incepe la un nivel subliminal, mesajele vin de undeva din noi, la nivel superficial suntem agitati, la un nivel semi-constient lucram, incercam sa punem in ordine structuri, iar la un nivel extrem de profund este ceva care nu este constientizat de noi, care se transmite mai departe si este perceput la fel de public.

A: Ce importanta are Iasul pentru voi? Dar pentru formatie?

A.D.: Eu desi sunt din Suceava, sunt inradacinat aici, mi-am cunoscut sotia si am facut cunostinta cu Nu Acum. Ma simt iesean. In paralel cu alte activitati, Nu Acum a ramas permanent o constanta a vietii noastre. Noi am evoluat si ne-am maturizat impreuna, ca intr-o casnicie.

A.G.: Eu m-am nascut in Iasi si am mai multe colaborari pe diverse genuri de muzica. Eu sunt cel care a terminat Universitatea de Arte si cant de la muzica populara la muzica irlandeza, de la muzica house pana la folk. Dar tot timpul am ramas fidel Nu Acum si am incercat din rasputeri sa nu ratez niciun concert.

A: Exista cereri la alternativa voastra de pe site de a oferi melodiile voastre gratuit tuturor doritorilor?

A.D.: Da, desigur, exista destule. Multi mai au si alte metode, dar sunt si cereri.

A.G.: Aceasta este o mare problema: accesarea internetului pentru a face rost ieftin si rapid de muzica, filme si alte chestii de genul asta. E nevoie sa se cumpere CD-uri originale si trebuie inteles ca nu copiii sunt cei care trebuie sa cumpere, ei nu au putere de cumparare. Noi avem sansa ca stilul nostru sa se adreseze adolescentilor si, in special, celor care asculta - publicul nostru e format de la studenti pana la persoane de 50-60 de ani, ceea ce ne bucura.

A.D.: Apropo de public, la Costinesti am cantat in trei seri la rand. La prima seara, prezenta a fost potrivita dupa care au venit din ce in ce mai multi. In a treia seara deja ne stiau piesele si cantau cu noi.

A: Despre album?

A.G.: Avem mare nevoie de mijloacele tehnice pentru ca melodiile exista. Eu am investit intr-un calculator bani cu care as fi cumparat doua laptop-uri.

A.D.: Nicio ureche de profesionist n-o sa mai faca diferenta intre o inregistrare facuta la Adi acasa si una intr-un studio profesionist. Totusi, percutiile din clapa suna a Angela Similea oricat le-ai lucra.

A.G.: Eu o sa va trimit tobe trase intr-o clapa de care voi habar n-aveti daca sunt tobe live sau tobe trase intr-o clapa.