- 3002
Vasile Conta și Ana Conta Kernbach, doi frați geniali
Deși dispărut de timpuriu, Vasile Conta a fost primul filosof sistematic din istoria culturii române. În același timp, se poate spune că ne-a lăsat o adevărată enigmă cu privire la formarea sa filosofică. Responsabilă cu posteritatea fratelui său, autoare a unei biografii a acestuia, Ana Conta-Kernbach are propria carieră intelectuală și publică.
Vasile Conta (15 noiembrie 1845, Ghindăoani, județul Neamț - 21 aprilie 1882, Iași) - filozof, scriitor și ministru român. Localizare mormânt – parcela 2/I, rând 3, loc 7.
Descendent ai unei familii de preoți din zona Neamțului, el s-a născut în Ghindăoani/Bălțătești (astăzi în județul Neamț), la 15 noiembrie 1845. Ipoteticele sale origini armenești trebuie probabil respinse, în lipsa unor mărturii mai verosimile.
După studii primare la Tg. Neamț (1854-1858), unde se spune că l-ar fi avut coleg pe Ion Creangă, urmează altele la Academia Mihăileană (Liceul Național) din Iași și la Gimnaziul Central din același oraș, într-o perioadă de turbulențe și precaritate în școlile ieșene. Părăsirea băncilor școlii pentru o perioadă și vagabondajul alături de o trupă de teatru trebuie văzută în acest context. La acesta se adaugă desigur și temperamentul „agitat” al tânărului învățăcel, aflat la vârsta căutărilor, ca și sensibilitatea sa artistică. Reușește totuși să-și încheie studiile și să obțină bacalaureatul spre sfârșitul anilor șaizeci (1868).
În anul următor, începe cursurile facultății de Drept al Universității din Iași, pe care însă le întrerupe după numai un an, pentru a pleca în Belgia, la Anvers, cu o bursă de studii oferită începând cu anul 1869 de către „Societatea pentru încurajarea junimii române la învățătură” (cunoscută după numele principalilor contributori drept: „Pogor–Fătu”). Aici va urma studii comerciale în cadrul Institutului de Comerț din Anvers. După obținerea diplomei, în 1871, își continuă studiile belgiene, la Universitatea din Bruxelles, unde obține, după numai un an, titlul de doctor în drept.
La întoarcerea în țară, Vasile Conta va practica avocatura. De asemenea, imediat, reușește să obțină, prin concurs, Catedra de Drept Civil de la Facultatea de Drept a Universității din Iași, unde va rămâne până la dispariția sa prematură. Interesul pentru studiile de drept se manifestă mai ales prin practicarea avocaturii ca și prin prelegerile universitare și publice. Frecventează de asemenea cercul Junimii. Paralel însă odată cu 1875-1876 începe să publice lucrări cu caracter filosofic, de metafizică mai ales. Mai întâi, în Convorbiri literare îi apare studiul Teoria fatalismului, tradus și publicat în 1877, și în limba franceză, la Bruxelles, Teoria ondulației universale (1877), Încercări de metafizică (1878), tradusă de asemenea, în 1880, în limba franceză, și apărută la Bruxelles, sub titlul Introduction à la Métaphysique.
În ciuda unor legături cu junimiștii, Vasile Conta alege să practice activitatea politică în tabăra liberală. În urma acestei opțiuni, la 20 iulie 1880 devine ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor. Părăsește această poziție în mai puțin de un an, la a 10 aprilie 1881: boala de tuberculoasă de care suferea încă din copilărie i se agravează. Va muri în scurt timp și va fi înmormântat cu funeralii naționale.
Filosofia sa, de inspirație spenceriană (Herbert Spencer), un evoluționism organicist, puternic determinist, a fost primită destul de bine în epocă, atât în țară cât și în străinătate. Cu toate eforturile prietenilor și mai ales ale surorii sale Ana Conta-Kernbach, posteritatea sa pare că n-a depășit nivelul unei lecturi de primă instanță. Filosofia sa este desigur prea diferită de restul producțiilor gândirii în epocă. El pare a veni de nicăieri de altfel: fără studii sistematice de filosofie, fără un mediu profesional, filosofia sa n-a jucat rolul intelectual pe care-l merita. De altfel, prima ediție a operelor complete apare abia în 1914.
Ca politician și publicist s-a ilustrat mai ales prin opoziția sa vehementă față de aplicarea articolului 7 al Tratatului de la Berlin din 1878 prin care România era obligată de indigenizeze populația evreiască existentă în țară. De asemenea, se ilustrează prin interesul său pentru Basarabia, fiind unul dintre primii noștri publiciști care acordă o atenție mai mare aceste provincii.
Ana Conta-Kernbach (1866 - 1921) – poetă, publicistă, profesoară. Localizare mormânt – parcela 2/I, rând 3, loc 7.
Prima femeie absolventă a unei universități, profesoară de pedagogie la Școala Normală din Iași, poetă și publicistă, militantă feministă. După studii secundare la Institutul „Humpel” din Iași, pe care-l absolvă în 1888, urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, precum și nou înființata Școală Normală Superioară, de pe lângă această universitate, pe care o absolvă în 1893. De asemenea, face o un stagiu la Paris, unde audiază cursuri la Sorbona și la College de France, mai cu seamă de filosofie și pedagogie.
La întoarcerea în țară, este numită profesoară de pedagogie la Școală Normală de învățătoare și face mai multe călătorii pentru a studia, la cererea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, sistemele de învățământ din Franța și Germania. Publică poezii și lucrării de pedagogie. A fost soția poetului Gheorghe Kernbach, cunoscu și drept „Gheorghe din Moldova”.
