- 2336
Ion Ciure, medicul-erou al Războiului de Independență
În timpul Războiului de Independență (1877-1878), doctorul Ion Ciure, licențiat în Medicină la Paris, a ocupat postul de medic șef al Diviziei a IV-a și a condus spitalul militar din Iași, fiind distins cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine: Steaua României în Grad de Cavaler, Ordinul „Carol I”, Medalia „Apărător al Independenţei”, Ordinul „Takova” al Serbiei. De asemenea, a fost decorat de ministrul de război al Rusiei, în 1878. Ion Ciure a fost unul dintre organizatorii învățământului în Moldova. A înființat în 1867, alături de Ioan M. Melik, Petru Poni, Neculai Culianu, Pavel Paicu și D. Quinezu, liceul privat „Institutul Academic” care, prin fuzionarea ulterioară, în 1879, cu Liceul Nou și-a schimbat numele în „Institutele Unite”, instituție de învățământ considerată ca cel mai bun liceu din Moldova în acea perioadă. A fost, de asemenea, unul dintre susținătorii ideii de înființare a unei facultăți de medicină în Iași alături de Ludovic Russ senior și Anastasie Fătu. După deschiderea Facultății de Medicină, pe 1 decembrie 1879, a ocupat postul de decan în perioada 1881-1889 și a fost primul profesor de medicină internă. Ion Ciurea a fost, de asemenea, și primul profesor de medicină legală din Iași la Facultatea de Drept a universității ieșene și ulterior la Facultatea de medicină, după transferarea acestei discipline în 1882.
ION CIURE (n. 21 martie 1839, Iași - d. 5 decembrie 1891, Iași) - medic, profesor, senator. Localizare mormânt Cimitir Eternitatea – parcela 1/I, rând 3, loc7.
Ion Ciure, întemeietorul învăţământului medico-legal din Moldova
Profesorul Ion Ciure s-a născut la Iaşi, în anul 1839. Dupa absolvirea Academiei Mihăilene, la 20 de ani i se acorda o bursă pentru a studia medicina la Paris, cu menţiunea „Studiul medicinei aplicată la justiţie”.
La Paris lucrează ca extern la Spitalul „Hôtel Dieu”, unde se face remarcat în faţa profesorilor săi, printre care: Velpeau, A. Després şi G. Boucher.
În anul 1862 prezintă teza de doctorat la Paris şi, reîntors în tară, îşi susţine, în august 1864, examenul de liberă practică în faţa unei comisii medicale prezidată de doctorul Carol Davila. În toamna aceluiaşi an îşi începe activitatea ca medic la spitalul Sf. Spiridon şi ca profesor suplinitor de medicină legală în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii ieşene, fiind numit profesor titular în anul 1866.
În 1867, împreună cu Neculai Culianu, Ion Melik şi Petru Poni, înfiinţează „Institutul Academic” în casele Vogoride din strada Carol.
În 1868, ministrul instrucţiunii publice îl numeşte intr-o comisie din care fac parte Ludovic Russ senior, Gh. Cuciurenu, A. Fătu, Steiner, în scopul de a proceda la înfiinţarea Facultăţii de Medicină.
În anul 1869 ocupă, prin concurs, postul de medic primar la secţia medicală a Spitalului Sf. Spiridon, iar un an mai târziu, ca urmare a activităţii sale remarcabile, este numit, prin Decret Domnesc, medic primar la „Secţia de primire a spitalului” (funcţie echivalentă cu cea de medic şef de secţie).
În 1870, prin Decret Domnesc, este confirmat medic primar al Spitalului Central „Sf. Spiridon”. Ca medic, a ajutat cu devotament pe membrii coloniei franceze din Iaşi în timpul epidemiei de holeră, fiind decorat în 1879 cu Legiunea de Onoare. În 1877, doctorul Ioan Ciure a fost medic şef al Diviziei a IV-a şi al spitalului înfiinţat la Iaşi de către Comitetul Central al Doamnelor, coordonat de Maria Rosetti Roznovanu, pentru ajutorul ostaşilor români răniţi.
Profesorul Ion Ciure a militat consecvent pentru înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Iaşi (1879), fiind ales decan al acestei facultăţi în perioada 1881-1889.
În anii 1881-1882, organizează învăţământul de medicină internă pentru studenţii anului III, fiind primul profesor de medicină internă, în cadrul clinicii medicale din Iaşi, iar după transferarea Catedrei de Medicină Legală de la Universitate la Facultatea de Medicină, în 1882, ţine cursurile cu studenţii anului IV fără a fi remunerat. Era iubit de studenţi deoarece se purta blând cu aceştia şi prelegerile sale erau foarte documentate. Pentru studenţi exista cursul tradus al lui Henri Bayard, iar autopsiile se efectuau la morga Spitalului „Sf. Spiridon”, înfiinţată în 1888. Activitatea sa de medic legist este recunoscută de oficialităţile locale ale vremii.
Profesorul Ion Ciure a fost unul din iniţiatorii cercetării ştiinţifice medicale în cadrul facultăţii nou înfiinţate.
A condus Societatea de Medici şi Naturalişti în calitate de preşedinte din 1884, timp de 14 ani; sub preşedinţia sa a apărut Buletinul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi şi s-a completat biblioteca societăţii. Pentru activitatea în cadrul Societăţii de Medici şi Naturalişti a primit, în 1882, gradul de comandor al Ordinului „Coroana României”.
A participat la Războiul de Independenţă, iar după război primeşte o serie de distincţii: Steaua României în Grad de Cavaler, Ordinul „Carol I”, Medalia „Apărător al Independenţei”, Ordinul „Takova” al Serbiei. De asemenea, a fost decorat de ministrul de război al Rusiei, în 1878.
În 1889 a fost confirmat membru de onoare al Societăţii „România literară”.
În 1891 s-a îmbolnăvit de erizipel şi a decedat, fiind regretat de întregul corp profesoral, studenţi şi oamenii de cultură din Iaşi. (Gh. Scripcaru, M.D. Datcu, E. Târcoveanu – articol preluat din volumul „Ctitorii prestigiului – 125 de ani de învățământ medical superior la Iași”)
Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanațat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)
