- 3375
Grigore Cobălcescu, părintele geologiei din România
„Mic de statură, energic în mișcări, cu o față expresivă și o privire pătrunzătoare. Foarte serios, muncitor, perseverent și demn”, așa îl descriau contemporanii pe profesorul Grigore Cobălcescu, care a rămas în istoria științei românești ca întemeietor al Geologiei. Pasionat de științele pământului, ieșeanul a efectuat primele studii geologice asupra calcarelor de la Dealul Repedea. A fost doar începutul unei serii de cercetări valoroase despre relieful României, fapt ce i-a adus titlul de membru al Academiei Române. Ceea ce este însă remarcabil la cariera lui Grigore Cobălcescu este atașamentul său neștirbit pentru munca de profesor. Deși era profesor la universitatea ieșeană, a continuat să predea geologia și elevilor de gimnaziu și liceu. Unii dintre ei, deveniți peste ani savanți recunoscuți pe plan mondial precum Emil Racoviță, Grigore Antipa sau Sava Athanasiu – i-au purtat recunoștiință. In memoria lui, ieșeanul Emil Racoviță, întemeietorul biospeologiei a propus ca o insulă descoperită în timpul expediției antarctice Belgica să poarte numele profesorului său din gimnaziu – Cobălcescu.
Cobălcescu Grigore (22 septembrie 1831, Iaşi 21 mai 1892, Iaşi) geolog şi paleontolog, membru titular al Academiei Române. Localizare mormânt – parcela 11/I, rând 1, loc 4
Grigore Cobălcescu și-a făcut studiile primare și liceale în orașul natal, la Școala Politehnică (de Inginerie și Arhitectură). S-a înscris la Academia Mihăileană, prima instituție de învățământ superior din Iași, dar a urmat-o doar un an din cauza faptului că școala a fost închisă. Tânărul și-a continuta studiile în particular și la vârsta de 19 ani, în anul 1850, a câștigat un post de profesor la Catedra de Ştiinţe naturale şi fizică, unde a promovat intens cunoașterea practică a naturii. Între 1859-1862, Grigore Cobălcescu beneficiază de o bursă de stat la Paris (1859-1862) de unde revine licenţiat în Şiinţe Naturale. În anul când a primit bursa în Franța a publicat un manual de geologie în limba română – primul de acest fel – numit Eleminte de geologie pentru clasele gimnasiale, prelucrată după Beudent, o adaptare în care se găseau și 200 de ilustrații.
Reîntors la Iași, în anul 1862, Grigore Cobălcescu a mărturisit că lucrarea este „un păcat al tinerețelor”, a considerat-o depășită și a distrus toate exemplarele pe care le-a găsit. În 1864, a devenit profesor universitar la catedra de Fiziologie și Geologie de la Facultatea de Filozofie a Universității din Iași, unde va rămâne până la sfârșitul vieții, dar a continuat să predea geologia și elevilor de la gimnaziu. În orele predate, le-a prezentat elevilor formele de relief de pe uscat, acțiunea valurilor asupra țărmurilor, formarea dunelor de nisip și a lagunelor. Le-a explicat de ce Pământul are forma unui sferoid turtit la poli sau de ce lacurile și râurile au apă dulce, iar mările – apă sărată. Cobălcescu nota: „nu numai apile influențiază asupra pământului, ci sunt cauze chiar în sinul pământului care modifică suprafația sa: vulcanii și cutremurile de pământ”.
Activitatea ştiinţifică a profesorului Cobălcescu a fost legată într-o primă fază de cercetarea geologică a zonei Moldovei, efectuând lucrări în teren în decursul cărora a analizat structura rocilor din teren. La sfârșitul cercetărilor, în 1862, Grigore Cobălcescu a publicat lucrarea Calcarul de la Răpidea, în ,,Revista Română pentru Ştiinţe, litere şi arte, volumul II”, primul studiu de geologie apărut în țara nostră.
Profesorul își extinde cercetările în Vrancea și Muntenia, la finalul cărora reuşeşte să întocmească un tablou unitar al formaţiunilor geologice şi, totodată, să descrie speciile de moluşte terţiare, determinate de el, dintre care unele îi poartă numele. Cercetările sale s-au extins şi asupra unui fenomen unic în ţară, vulcanii noroioşi (pâclele) de la Berca. Devine un cercetător cunoscut pe plan european și datorită lucrărilor sale privitoare la cercetarea depozitelor de păcură, lignit şi minerale de fier, prezentării depozitelor sarmatice din podişul Moldovei şi din zona subcarpatică și cercetării depozitelor salifere din regiunea Neamţ.
În partea a doua a activităţii ştiinţifice, Cobălcescu s-a ocupat mai mult de paleontologie. A realizat o suită de planşe în care sunt arătate formele de fosile originale, descoperite de el şi care îi poartă numele (noul sulogen Psilodon, împreună cu 14 specii, 6 specii de Unio şi 17 de Viviparas). Grigore Cobălcescu a predat la universitate ieșeană și un curs de Paleotologie din 1881. „Venea la cursuri îmbract elegant, în costum negru și cravată albă, doar cu o mică fișă sau o carte de vizită pe care avea notate câteva date. Își înnoia cursul în fiecare an, cu ultimele descoperire științifice”, a povestit ulterior profesorul Sava Athansiu, membru al Academiei Române, care i-a fost asistent. Scriitorul Rudolf Suțu în volumul „Iașii de odinioară” scria despre profesorul Cobălcescu, care era, de obicei „grav și solemn”: „Pe când trăia marele savant ieșan Cobălcescu, într-o zi de 1 Aprilie a vârât frica în toți ieșenii. A spus discret, într-un cerc de prieteni, că ar fi descoperit la Repedea urmele unui vulcan care nu prea era liniștit. Destăinuirea lui Grigorie Cobălcescu a produs – precum era firesc – o emoțiune mare și până seară, ea făcuse sensație în întreg orașul. Un om cu autoritatea științifică ca acea a savantului ieșan, nu putea să spuie de cât adevărul și a trecut multă vreme și tot s-a vorbit despre vulcanul de la Repedea.”
Profesorul Grigore Cobălcescu s-a implicat și în viața socială și politică. În 1872, a fost ales senator în parlamentul țării din partea Colegiului Universității din Iași. Dezamăgit, scria într-un articol : „…partidele noastre au obiceiul de a face din incapacități geniuri și din criminali martiri și eroi, iar din acei cu moralitate și cu capacitate monștri și nulități”.
În 1886, profesorul ieșean devine membru titular al Acadaemiei Române. Împreună cu A. Xenopol întemeiază în anul 1889 Societatea ştiinţifică şi literară, la care a fost ales preşedinte şi membru al Secţiei Ştiinţifice. A fost de asemenea membru și președinte al Societății Medicilor și Naturaliști, cea mai prestigiosă societate științifiocă din Iași în acele vremuri.
Profesorul Cobălcescu și-a dedicat ultimii ani ai vieții cercetării în laborator. Dorința sa era să-l doteze la standardele moderne ale timpului său și a reușit într-o oarecare măsură.
Tot el a pus bazele muzeelor ştiinţifice din cadrul Facultăţii de Geografie – Geologie. A obținut o cameră pentru colecţiile personale şi apoi, în 1888, a cumpărat de la firma Dr. F. Krantz, Rheinisches Mineralien-Kontor, din Bonn, Germania o colecţie de aproximativ 10.000 de eşantioane de roci şi fosile, pentru activitatea didactică şi de cercetare. Acestea sunt și cele mai vechi. În prezent, muzeul didactic deține peste 25.000 de eșantioane de minerale, minereuri și roci, dintre care doar o parte sunt expuse permanent.
Activitatea publicistică cuprinde peste 60 de articole, comunicări, monografii, tratate, studii, manuale de specialitate etc.
Opere: Elemente de geologie pentru clasele gimnaziale, 1859; Calcariul de la Răpidea, 1862; Memorii geologice ale Şcolii militare din Iaşi, 1883; Observaţiuni asupra depozitelor neocomiene din Bazinul Dâmbovicioarei şi asupra faunei de amoniţi din aceste depozite, aflată şi descrisă de Fr. Herbich, 1889; Contribuţiuni la fauna moluscă fosilă a depozitelor pontice din România; Note de geografie fizică a Ţărilor Române: Mineralogia; Geologia.
Seria de articole “143 pentru eternitate” face parte din proiectul “Eternity 143”, realizat de Societatea de Studii Istorice din România, în colaborare cu Asociația AltIași, co-finanațat de Administrația Fondului Cultural Român (A.F.C.N.)
