Un disaster movie de duzina

Valul e iminent, anuntat inca din titlu si vazut in trailer, iar tot ce ne ramine de facut e sa ne “bucuram” de e o experienta cinematografica cu efecte speciale Made in Europe. Nu stiu daca acest film va fi replicat si in SUA (Hollywood-ul obisnuieste din cind in cind sa faca remake-uri dupa filme europene si nu numai), dar daca se va intimpla, imi doresc citeva modificari de scenariu care sa salveze impresia de film de duzina.

Versiunea originala, asadar, e despre familia unui geolog care tocmai se pregateste sa plece la un job mai bine platit (in industria petroliera) si mai interesant decit urmarirea stabilitatii unui munte care, in urma unor alunecari de teren, ar rade complet o mica localitate turistica din muntii Norvegiei. Insa cu putine ore inainte sa plece, omul nostru observa citeva semnale (inca ne-periculoase) care ar ascunde deplasari de roci in substraturile muntelui.

Ceea ce se si intimpla, iar locuitorii oraselului au 10 minute sa scape cu viata urcind catre altitudini sigure. Greu de inteles de ce iminenta unui astfel de fenomen nu ii face pe locuitori mai bine pregatiti si cu rute auto care nu se pot bloca (motiv pentru care isi vor abandona masinile pe serpentine si o vor lua la goana, pe jos, incercind sa scape de valul ucigas) sau de ce socul si panica care se instaleaza peste tot pare atit de stupida. E vorba totusi de locuitori ai unui oras care se afla intr-o zona inundabila. Teoretic, cu totii stiu ce aveau de facut in caz de.

Inlantuirile dramaturgice fac acest film sa para daca nu fals, macar necinstit. Adolescentul care se da cu skate-ul prin coridoarele subterane ale hotelului, sotul care n-are nicio reactie cind sotia ramine blocata intre doua masini, geologul care-si da viata pentru colegul lui cu o lipsa de emotie care cauzeaza, de fapt, intreaga trama a filmului - toate sint traiectorii puse cu mina de scenarist fara sa confere prea mult context acestor gesturi si decizii. E usor sa scrii lucruri si povesti lipsite de realism, mai greu e sa le prezinti publicului si festivalurilor drept entertainment sau arta. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, in cazul de fata e o performanta.