Filme romanesti la TIFF 2016

Sieranevada, cel de-al patrulea lungmetraj lansat de Cristi Puiu in cinema-uri a avut premiera tot la Cannes, dar cum filmele sale dureaza si cite trei ore, trebuie sa ai mult curaj sa distribui asa ceva - de-aici si intirzierea premierei. Dupa selectia din Competitia Oficiala de la Cannes, filmul a avut mai intii premiera in Franta, unde a fost bine primit (cum s-a intimplat si pe Croazeta), iar de pe 9 septembrie va rula si in Romania. Intre timp filmul a fost ales ca propunere a Romaniei la Oscar-ul pentru Film Strain din 2017 si desi Cristi Puiu zice ca n-avem nicio sansa, e inca un motiv sa-l vedem si sa ne dam cu parerea.

Eu l-am vazut la TIFF intr-o sala arhiplina, unde Puiu a urcat pe scena in uralele publicului (fanbase-ul pare sa creasca din ce in ce mai mult) iar apoi s-a ris pe infundate pina la sfirsit. La fel ca Aurora, filmul dureaza trei ore dar daca acolo era un efort, Sieranevada e o adevarata desfatare. Sint trei ore care trec foarte repede, filmul e deosebit de cursiv si de bine legat. Atit povestea cit si imaginea sint racordate si ritmate intr-un mod pe care nu l-am mai vazut in Noul Cinema Romanesc (poate doar secvential la Mungiu). Parastasul la care asistam e un show tipic romanesc, de care avem parte atit la TV (unde-l snobam superior) cit si la mesele de Paste, Craciun, nunti, botezuri si alte sindrofii.

Raminem tot la comedii (cine-ar fi zis ca Noul Cinema Romanesc va lua o astfel de turnura?) si desi registrul e altul, orientat catre un public mult mai divers si care cel mai probabil nu gusta umorul aluziv al lui Puiu, Doua lozuri, cel de-al doilea lungmetraj al lui Paul Negoescu, ar trebui sa fie un hit. Va fi distribuit in octombrie de Ro Image (firma care aduce in Romania productii Disney, Universal, Paramount etc) si ar trebui sa ajunga in mall-uri la ore numai bune de facut cifre frumoase de box-office.

Produs de actoriedefilm.ro, scoala de actorie a lui Dorian Boguta, Dragos Bucur si Alexandru Papadopol, Doua lozuri are nu doar trei actori foarte buni ci si un scenariu credibil, onest, fara lipsuri care sa faca povestea sa scirtie. E bine regizat de Paul Negoescu (mai bun decit la debutul O luna in Thailanda, desi probabil e mai personal si mai important pentru el acel titlu) care demonstrase inca din multele scurtmetraje pe care le-a realizat in facultate ca are un talent special pentru comedie. Desi ziceam ca Doua lozuri se adreseaza unui public larg, nu l-am gasit vulgar sau grosier, m-am distrat si abia astept sa vad cum va prinde in afara festivalurilor (desi au fost si la TIFF spectatori obisnuiti, de mall, chiar in spatele meu si au ris tot filmul, la fiecare gag).

Am lasat la urma Caini, debutul lui Bogdan Mirica (ar trebui sa-l stiti din serialul HBO Umbre), pentru ca desi a fost premiat la Cannes si a cistigat Trofeul Transilvania la TIFF, pare totusi sub celelalte trei filme de care am amintit pina acum. E tensionat, are o poveste misto, un trio de actori pe care parca i-am mai vazut si in alte productii romanesti (Dragos Bucur in Politist, adjectiv sau Vlad Ivanon in 4,3,2), dar pare sa fie o ciorba mai romaneasca decit cea din filmele lui Porumboiu.

O sa fie lansat in cinema-uri pe 23 septembrie si probabil isi va gasi loc cu greu in cinema-uri (o lansare prin mall-uri ar fi ideala), chiar daca la TIFF a fost bataie pe bilete la toate cele 3 proiectii. Desi nu e un film de mall, dar nici un film de mega-arta, Caini are un rol la masa discutiilor despre ce (mai) este Noul Cinema Romanesc (NCR). Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF-ului, a zis ca debutul lui Mirica e “ca un cocktail Molotov aruncat in gradina NCR-ului” si asta ar trebui sa zica destule, dupa vizionare lucrurile nu mai pareau asa de clare. Da, e un film care are capacitatea de a atrage public, dar are niste flaws la nivel de scenariu care-ti lasa ceva frustrari cinematografice cu care te impaci mai greu. Chiar nu-mi dau seama cum va fi primit Caini de catre publicul romanesc, sper doar sa nu fie un esec de box-office.