Pe drumul lui Cosmin Vaman si al Alexandrei Andrei

Primul popas: Debutul colaborarii 

AltIasi: Cand a inceput drumul colaborarii voastre?

Cosmin Vaman: Si noi am fost surprinsi sa ne dam seama ca am inceput sa cantam… de cat timp, Alexandra?

Alexandra Andrei: De patru ani!

C.V.: Patru ani! De patru ani cantam impreuna, o gramada de timp… In patru ani, pana si un copil invata sa vorbeasca, sa mearga, sa citeasca, sa faca o sumedenie de lucruri. A trecut timpul foarte repede si noua ni s-a parut ca a trecut mai putin.

A.A.: Si nici macar nu am sarbatorit.

C.V.: O sa sarbatorim de la cinci ani, acum e ca si cum am sarbatori prin lansarea albumului. Inceputul colaborarii a fost unul tipic, momentul zero fiind simptomatic pentru tot restul colaborarii noastre. Eu nu am putut sa cant la un concert pentru ca aveam o problema cu gatul, lucru care s-a pastrat cumva, iar Alexandra a trebuit sa cante mai mult singura ca sa poata sa acopere acest aspect.

A.A.: De fapt, am fost trecuti pe acelasi afis impreuna, la un eveniment gazduit de Clubul Presei, de catre un prieten comun de-al nostru, Vlad Nanie, cel care organiza saptamanal acolo Omul cu chitara. Am inceput sa cantam si, la un moment dat, Cosmin nu mai avea voce… practic, n-a avut deloc pentru ca era racit foarte tare si a trebuit sa umplem cumva programul pentru ca nu aveam destul repertoriu pentru a duce la bun sfarsit concertul. Asa am stabilit sa cantam impreuna, eu la voce si Cosmin la chitara, iar ceea ce a iesit a fost foarte bine, feedback-ul primit din partea publicului fiind unul pozitiv. Vazand ca lucrurile merg bine, Cosmin mi-a propus sa ii facem o supriza lui Paul Arva care implinea 16 ani de cariera impreuna cu Lucian Darie.

C.V.: Atunci am inceput noi moda cantecelor ad-hoc, cu dedicatie, iar experimentul a prins foarte bine. Apoi am cantat o astfel de melodie in deschidere la Ada Milea si la Bobo. Au fost multe, ma uit din cand in cand pe calculator si dau peste tot felul de astfel de cantece dedicate unor diverse ocazii.

A.A.: Eram recunoscuti ca fiind aia care fac cantece pentru altii, la comanda. (rade)

C.V.: Am incercat sa le rarim un pic. In ultimul timp, nu mai facem melodii chiar cu orice ocazie. Ultima data a fost la FILIT, anul trecut.

AI: Dar uneori mai simti nevoia sa compui piese pentru anumite evenimente.

C.V.: Nevoia o simt tot timpul, doar ca uneori ma stapanesc.

AI: Multe dintre melodiile pe care ati inceput sa le cantati impreuna erau deja compuse de Cosmin si publicul era obisnuit cu forma in care el le interpreta. Cat de greu sau simplu a fost sa le reorchestrati pentru 2 voci?

C.V.: La inceput, fiecare dintre noi avea piese proprii, doar ca eu as fi stricat piesele Alexandrei daca intram peste ele, asa ca am incercat sa refacem cateva.

A.A.: Mai mult tu, Cosmin, incercat sa le refaci. Tin minte ca, la un moment dat, a facut un cover la piesa mea, Parfum de limonada, iar acum cantam la concerte piesa in varianta pe care a facut-o Cosmin. De obicei, el vine cu niste piese, mi le trimite sau ne intalnim si mi le canta, iar eu imi dau cu parerea – „asta merge, asta nu merge”. Ma rog, ele merg toate.

C.V.: De obicei, imi spune ca nu-i place, dupa care le cantam oricum pentru ca ne obisnuim cu ele.

A.A.: Eu incerc sa mai tai dintr-o parte, sa pun in alta parte, sa mai accesorizez putin, sa adaug un pic de sare si piper, iar rezultatul credem noi ca iese bine.

AI.: Apropo de asta, iti placeau piesele lui inainte sa incepi sa canti cu el?

A.A.: Urmatoarea zi dupa evenimentul din Clubul Presei la care am cantat pentru prima oara, mi-a trimis cateva piese de-ale lui ca sa imi prezinte ce canta. Nu mi-a cerut parerea, probabil doar a vrut sa se laude. Eu ma gandeam cat o sa imi ia sa ascult toate piesele pe care mi le-a trimis pentru ca erau foarte multe, asa ca am ales o piesa la intamplare. Asa am dat peste Cele mai frumoase.

C.V.: O piesa care mie nu-mi placea. De altfel, eu am ajuns sa cant Cele mai frumoase in concerte pentru ca mi-a spus Alexandra.

A.A.: Da, te-am sunat imediat dupa ce am ascultat-o si ti-am spus ca piesa asta-i hit.

C.V.: Multe dintre piesele care apar pe disc s-au nascut in urma colaborarii noastre. Sunt destul de multe piese recente, chiar daca nu in prima auditie pentru ca cei care au fost la concertele noastre in ultimii ani le stiu, insa sunt piese precum Drumul, Nu cumva sau De ce n-apar folkistii la televizor care s-au nascut in urma colaborarii. Unele sunt gandite pe doua voci si nu le pot canta singur pentru ca eu am doar jumatate de cantec, iar in cealalta jumatate raspunde Alexandra. Am inceput sa gandim piese pentru a le canta impreuna.

AI.: Alexandra, sunt aproape 6 ani de cand noi am discutat prima oara. Te-am intrebat atunci unde te vezi  peste 5 ani si mi-ai spus ca „nu prea ma mai vad cantand folk. Eu as vrea sa cant intr-o trupa jazz, rock, muzica variata. Imi doresc sa gasesc o formatie care are nevoie de o voce”.

A.A.: Intr-adevar, am gasit o formula in care nu prea se canta folk, desi lumea asa spune, dar noi nu suntem de aceeasi parere. Piesele pe care le cantam sunt eterogene si nu am putea sa le incadram intr-un anumit stil muzical. Fiecare dintre ele are mesajul si stilul ei. Desi a fost un drum destul de greu pana sa ajungem aici, eu sunt foarte multumita de ceea ce am realizat si cred ca suntem pe drumul cel bun. Inca vreau ca pe viitor sa colaborez in aceasta formula si pe zona de jazz si bossanova. Acum nu prea mai exersez atat de des pe zona aceasta, dar o sa vina momentul si pentru acest pas. Intre timp, am terminat o facultate, lucrez ca psiho-pedagog si asta imi ocupa o parte din timp. In acest moment, energiile sunt directionate spre proiectul pe care il lansam duminica.

AI.: Cosmin, in urma cu 4 ani intr-un interviu spuneai ca „nu cred ca sunt la nivelul la care muzica mea a crescut suficient de mult sau s-a dezvoltat intr-atat ca sa pot scoate un album. Pana sa devina, e posibil sa si dispara conceptul de album”.

C.V.: Fix asa s-a intamplat. Muzica mea nu era suficient de coapta pentru un album, intre timp s-a copt, am copt-o impreuna si am considerat ca este suficient de coapta pentru un album. Intre timp, notiunile de album si CD au devenit desuete, insa aceste lucruri nu ne-au tinut in loc. Am facut pasul acesta pentru ca ne doream sa avem o carte de vizita, macar primul album sa existe sub forma de album clasic. Sunt destui oameni care vor sa il aiba ca o amintire a faptului ca s-au intalnit cu noi si ne-au ascultat si vor sa ne asculte acasa si altfel decat pe YouTube. Stim ca toata lumea il baga in calculator, il ripuieste si il asculta pana la urma in format MP3. Stim asta si nu este absolut nici o problema. Sunt oameni care l-au cumparat direct in format MP3 din magazinele de specialitate si chiar ii rugam pe aceasta cale sa ne caute sa le dam un autograf pe mp3-uri (zambeste). Era un pas pe care trebuia sa il facem, dar acum patru ani nu era momentul. Intre timp, la doi ani dupa ce am vorbit noi si inca vreo doi planificarea, asezarea tuturor pieselor in formatul in care sunt ele acum, plus inregistrarea, plus timbrul si toate minunile pe care trebuie sa le faci ca sa ajungi sa ai un disc de om mare, iata ca a venit si acel moment.

Al doilea popas: Cooptarea unei trupe si lucrul in studio

AI: Cum ati ajuns sa lucrati cu membrii trupei SPAM?

A.A.: Dupa ce am stabilit ca proiectul acesta va fi concretizat intr-un album, am hotarat ca ar fi frumos sa si orchestram piesele. Aveam o idee despre cum am vrea sa sune si ce instrumente dorim sa includem. Mai intai, l-am descoperit pe Ciprian Diaconu, membru al trupei Joi, care canta cu Ovidiu (n.r. Ovidiu Mihailescu). L-am cunoscut intr-un festival si am zis ca el trebuie sa fie omul de la percutie. I-am spus despre ce este vorba, a acceptat cu mare drag si acum este super-entuziasmat de tot ceea ce se intampla. Apoi a venit Alex Cismaru, un tanar talentat care canta la chitara electrica, canta si blues…

C.V.: E atat de bun incat canta ce vrea. O sa-l vedeti. El o sa deschida concertul nostru, o sa cante cateva piese proprii, foarte bune, o sa fie o surpriza placuta pentru ca el nu a avut ocazia sa le cante prin tara si sper sa il primeasca frumos publicul de la Iasi.

A.A.: Nici Alex nu a stat mult pe ganduri. A spus din prima da proiectului nostru. Tudor Olaru, basistul nostru, ne-a dat ceva emotii pentru ca dupa ce i-am prezentat planurile pe care le avem cu el, ne-a spus ca o sa se gandeasca si o sa ne dea raspunsul ulterior. Din fericire, a fost unul pozitiv.

C.V.: Lucrurile s-au intamplat cam asa si jur ca asa e povestea. Am fost la Calafat, unde l-am vazut pe Ovidiu Mihailescu impreuna cu trupa Joi. Noi oricum ne gandeam sa cantam cu un band, dar mie mi-a placut atat de tare trupa Joi incat i-am spus Alexandrei ca formatia cu care mi-as dori sa cant as vrea sa arate cam asa. Daca tot am vrut sa fie cam asa, chiar pe ei i-am luat. Ma rog, nu chiar pe toti. Atunci l-am luat doar pe Ciprian. Apoi a venit si Alex, pe care noi il stim de ani de zile de prin festivaluri.

AI: In ultimele aparitii live pe care le-ati avut la Iasi, pe scena a urcat si sora Alexandrei, Andreea Andrei. Andreea este parte a grupului Cosmin si Alexandra?

C.V.: Noi am inceput colaborarea cu Andreea pur si simplu trecand niste nume pe afis. Nu stiam ce statut avem. Pur si simplu, suntem astia si am trecut toate numele. Ulterior, ea a participat cu varf si indesat la inregistrarea albumului nostru, iar piesa bonus de pe album, Cea mai frumoasa fata din lume, este interpretata doar de Andreea. Planurile ei profesionale nu ii permit insa sa fie o prezenta permanenta in trupa, asa ca Andreea Andrei este invitata noastra atunci cand avem un concert mai mare, cum o sa fie lansarea de la Iasi, unde nu stim inca daca o sa poata sa ajunga. Dar daca vine, o sa cante cu noi.

AI.: Albumul a fost inregistrat la studioul cunoscutului Victor Panfilov. Care a fost aportul lui si cum vi s-a parut experienta avuta la inregistrarea albumului?

C.V.: Contributia domnului Victor Panfilov a fost enorma. Noi am intrat in studio ca doi amarati veniti cu o chitara in spate de la Iasi. Ne-a intrebat ce avem. „Pai, avem niste melodii.” „Ok, le inregistram, nu-i nici o problema. Cum?” „Nici noi nu stim exact.” „Ok, pai, ce va trebuie?” „Ne-ar trebui niste percutii.” „Ok.” „Ne-ar trebui niste chitara.” „Da.” „Ne-ar trebui niste contrabas si voci.” S-a speriat un pic. A zis „Aoleu, cat o sa muncesc eu cu ei”. Aveam un interval de 3 saptamani in care urma sa lucram. „Da, sigur, cate piese vreti sa inregistram?” Noi am spus 16. S-a uitat lung la noi pret de un minut, probabil s-a gandit daca sa ne dea afara sau nu. Nu ne-a dat, sunt convins ca nici el nu regreta acum. I-am cantat pur si simplu piesele la chitara, i-au placut foarte mult cele pe care le-a auzit, dupa care fiecare piesa a crescut. Am inregistrat cu metronomul in ghid, adica voce si chitara, piesa avand o anumita structura. Fiecare strofa am cantat-o doar voce si chitara impreuna, dupa care am adaugat peste acel schelet fiecare instrument. Toti cei care au inregistrat au venit cu aportul propriu, au fost multe variante pentru fiecare piesa pentru ca noi nu mai cantaseram impreuna pana in momentul inregistrarii si fiecare a cantat ce a simtit. Treaba domnului Panfilov a fost si mai grea pentru ca a trebuit sa sorteze, sa aleaga ce suna cel mai bine, sa le puna cap la cap si sa iasa produsul bun care, in mare masura, datorita lui suna asa. Spun asta pentru ca noi eram cu experienta de studio zero si, efectiv, ne-a tinut de mana si ne-a dus spre finalizarea acestui proiect ca sa ajunga in stadiul in care este.

AI.: Drumul contine 15 piese si 1 piesa bonus, insa adevaratul drum are mult mai multe opriri, unele dintre piese ramanand pe dinafara. Pe ce s-a bazat procesul de selectie?

A.A.: A fost destul de greu, in principal pentru ca eu tineam cu dintii de unele melodii, iar Cosmin tinea de altele. Pana la urma am ajuns la un compromis, cu greu, cum am mai spus. A fost un proces destul de indelungat.

C.V.: Dintre toate piesele pe care le aveam noi, am ramas la o lista de vreo 40 care ar fi putut fi pe un disc, dupa care am inceput sa taiem. Si am taiat pe diferite criterii. Erau piese ale Alexandrei unde nu era textul ei, era greu sa dam de textieri, probleme cu drepturile de autor, iar dintre acestea unele vor fi refacute ca sa devina intru totul ale noastre. Acestea raman pentru un proiect viitor, nu au fost scoase, insa nu au intrat acum. Sunt piesele pe care le am eu despre fiica-mea, piesele de tata, pe care am vrut sa le pastrez pentru un proiect ulterior – un album cu cantece de tata. Toata lumea face acum muzica pentru copii, asa ca o sa fac eu muzica pentru parinti. Apoi, mai sunt piesele cu caracter local sau foarte ancorate in politica, in social, care expira foarte repede si n-am vrut sa punem pe disc piese pe care le-ar intelege numai iesenii, de exemplu. Sunt si piese care au ramas, pur si simplu, pe dinafara si de care ne doare sufletul si acum ca nu le-am inregistrat. Piese precum Tot, Ultimul cantec pentru ea, Romanii au talent, Ziua...

A.A.: Acasa numai cand, Adevaruri universale... Cumva le-am ales si ca sa avem un echilibru intre piesele vesele si cele de dragoste.

Al treilea popas: Lansarea albumului in toata tara

AI.: In sfarsit, concertul de lansare mult asteptat se va intampla pe 7 iunie. La ce ar trebui sa ne asteptam noi si care sunt asteptarile voastre cu privire la acesta?

A.A.: Am verificat prognoza meteo si putem sa asiguram pe toata lumea ca in Casa de Cultura a Studentilor n-o sa ploua duminica. (rade)

C.V.: Principala asteptare este sa vina lumea pentru ca noi ne-am asumat un anumit soi de muzica si-un anumit fel de-a face asta. O facem din suflet pentru ca foarte multa lume ne-a zis ca e foarte fain si sa mergem mai departe. Acum este un fel de proba si pentru noi. Daca am facut bine sau nu ca am continuat. Oamenii au spus ca e nevoie de ce facem noi si ne asteptam sa-i vedem pe acestia in public. Stim deja ca vor fi destul de multi in public, noi ne dorim sa fie cat mai multi pentru ca asta inseamna dincolo de faptul ca sunt multi oameni care isi permit sa dea 25 de lei pe un bilet… Apropo, multi se intorc la statul roman si la ei implicit pentru ca sunt taxe foarte multe. Biletul pare scump, dar nu e foarte scump de fapt pentru ca multi din banii acestia se intorc in buget, asta e sistemul. Revenind, faptul ca vor veni inseamna mai mult decat confirmarea faptului ca-si permit sa plateasca biletul, cat o confirmare ca este nevoie de noi. Desigur, noi ne-am intins foarte mult, nu e foarte fericit plasata lansarea in mijlocul sesiunii, vara, cand evenimentele sunt cam pe terminate in alte orase decat la mare sau la munte. Stim lucrurile astea, stim ca mai sunt tot felul de alte evenimente cu care ne suprapunem, dar asteptarea principala este ca noi sa facem un spectacol frumos. Il filmam, il inregistram ca sa il avem ca amintire. Avem un desfasurator bogat.

A.A.: Noi pregatim un spectacol cat de bun putem noi sa pregatim, avem si niste prieteni care vor fi alaturi de noi, cativa dintre cei pe care ne-am dorit sa ii avem, pe ceilalti ii vom avea la Bucuresti cu o saptamana dupa si ne asteptam ca oamenii sa guste ceea ce le-am pregatit pentru ca majoritatea pieselor vor fi cantate altfel decat le stiu cei care le-au ascultat, inclusiv altfel decat pe disc. Trupa e un organism viu care evolueaza si piesele prind propria lor forma in concertele live, plus ca sunt piese noi pe care oamenii nu le-au mai auzit decat daca ne spioneaza. Ne asteptam sa facem un spectacol bun, iar asta nu putem fara public.

AI.: Ati trecut deja granitele orasului Iasi de mai multe ori – participari la festivaluri, recitaluri, concerte, aveti deja stabilite 2 spectacole de lansare la Bucuresti si Piatra Neamt.

C.V.: Va mai fi si la Galati pe 27 iunie, nu am apucat inca sa anuntam. Va mai fi si la Negresti, orasul Alexandrei. Cautam un loc bun de cantat si in Bacau. Putem spune, in premiera, ca vom fi impreuna cu trupa la Folk You si anul acesta. Nu stiu daca lumea stie ca se face Folk You, dar afla acum. Mai sunt si alte aparitii pe care le planuim. Avem o harta pe site-ul nostru pe care incercam sa o coloram si sa ajungem in cat mai multe locuri. Avem prieteni foarte buni la Sighetu-Marmatiei, la Alba-Iulia, la Medias, unde vom ajunge. Vom mai ajunge probabil la Ploiesti, Tulcea, Constanta, in Vama Veche, la Cluj, Brasov, Braila, sunt multe cantari pe care le avem programate, numai ca e nevoie de un pic de pregatire pentru fiecare. Acum a venit vara peste noi si pregatirile sunt un pic mai grele, dar pana la finalul anului o sa acoperim cat mai mult din tara.

AI.: Cum sunteti primiti de publicul din afara Iasului?

C.V.: N-o sa fiu modest - nu prea ni s-a intamplat sa nu fim primiti foarte bine. Am avut avantajul de a merge in concerte impreuna cu alti artisti cunoscuti si am avut oameni in sala. Oamenii nu prea au cum sa ne cunoasca, pentru ca la radio nu prea suntem difuzati… Cu exceptia Radio Iasi, care fac o treaba foarte buna pentru noi, piesa noastra Drumul fiind difuzata de vreo 6 ori pe zi. Avem promo-uri incontinuu. Daca eram frate cu cei de la Radio Iasi, cred ca nu ne ajutau atat de mult. Le suntem foarte recunoscatori si le multumim pentru ce fac pentru noi. Si noi incercam sa facem piese cat mai frumoase pentru ascultatorii de radio. Oamenii spun ca ceea ce facem este frumos, ne tot suna, ne cheama, ne scriu pe internet, sunt oameni care canta piesele noastre la chitara, unii fac variante mai bune decat ale noastre, sunt oameni care ne iubesc de-a dreptul. Si asta ne face sa credem ca exista poate si mai multi oameni care ne-ar iubi daca ne-ar vedea si atunci facem tot posibilul sa ajungem in fata cat mai multora dintre ei.

Ultimul popas: Planurile de viitor

AI.: Va descurcati foarte bine cu promovarea albumului pe toate canalele disponibile. Va ocupati singuri sau aveti parte de ajutor din exterior?

C.V.: Site-ul este facut de noi, totul este facut de mana noastra si cu ajutorul prietenilor, cum sunteti voi, care tot timpul ati fost alaturi de noi, cum sunt partenerii nostri media. Grafica albumului este facuta tot de un prieten foarte bun, Iulian Copacel. Pe internet, pur si simplu, umbla vorba. S-a intamplat un fenomen foarte frumos, sunt zeci-sute de poze cu oameni care au primit discul, sunt foarte bucurosi, le-au aratat prietenilor lor si ne mandrim cu acest lucru.     

AI.: Planuiti sa realizati si un videoclip?

C.V.: Avem doua concepte pentru doua dintre piese. Noi am vrut sa scoatem un clip pentru Cele mai frumoase la un moment dat, dupa care sa facem niste filmari pe drumurile din tara unde mergem si cantam si sa facem un clip la Drumul. Acum, clipul la Cele mai frumoase a intarziat atat de mult incat s-ar putea sa scoatem direct la Drumul. Sau poate ne razgandim si facem la alta piesa. Oricum, o sa punem in curand pe YouTube un lyric video pentru una din piesele de pe album, ca sa existe o varianta de studio disponibila pentru toata lumea. Nu stim inca la ce piesa, ne gandim.

AI.: In paralel cu promovarea unui album, intotdeauna intervin discutiile referitoare la urmatorul material. N-as fi deschis subiectul daca nu as fi citit ca abia asteptati sa prezentati piese noi.

C.V.: Urmatorul material e gata. (rade)

AI.: Sperati ca urmatorul album sa apara mai repede decat primul sau preferati sa faceti lucrurile intr-un mod asezat?

C.V.: Nu, n-o sa mai stam 3 ani pana scoatem urmatorul album. Anul acesta cu siguranta nu va fi inca un album pentru ca ne trebuie timp sa il promovam pe acesta. Nu excludem insa ca de la anul sau poate la sfarsitul acestui an sa intram in studio si sa inregistram una sau doua piese noi.

A.: Alexandra, ai de gand sa te implici mai mult in creatiile viitoare in ceea ce priveste compozitia? Mai ales pe partea muzicala, unde stiu ca te simti mai in largul tau.

A.A.: Trebuie exercitiu ca sa poti avea inspiratie. Si nu-i suficienta doar inspiratia, ar trebui si multa munca. Eu am stat mai mult deoparte in ultima vreme, dar asta nu ma va impiedica sa ma implic pe viitor in compozitii. As vrea sa aduc si aportul meu in creatiile noastre, asa ca imi doresc ca in viitor sa contribui mai mult la compozitii.

AI: Va intoarceti din drum sau il duceti pana la capat?

C.V.: Nici nu am avut lansarea si am vandut deja cateva sute de albume, deci e ok. O sa vedem mai departe, incercam sa mergem in cat mai multe locuri, sa vedem cati oameni au nevoie de asa ceva. Poate oamenii nu au nevoie sa aiba o bucata de plastic invelita in carton pe care sa fie muzica ta, poate au nevoie pur si simplu sa ajunga muzica ta la ei pe alte cai. Dar nu ne oprim.