- 3149
ElectroLive Session: ecouri
Cand Carmen Gradeanu (alias Compania FaPt) mi-a lansat provocarea de a participa la festivalul de muzica electronica si arte vizuale, organizat impreuna cu Razvan Scurtu & Underground (proiectii si video mapping: Andrei Cozlac), asistati de Florin Caracala, am primit respectiva provocare din doua motive. Pe de o parte imi era dor de un eveniment de talie occidentala, pe care, fara exagerare, Compania FaPt l-a facut posibil, in premiera, la Iasi. Cu sinceritate, ne-a povestit si despre satisfactiile obtinute, dar si despre obstacolele pe care le-a intampinat pana ce si-a vazut proiectul realizat.
In al doilea rand (un al doilea motiv), festivalul reuneste trei domenii artistice (dintre care ultimul ramane deocamdata la nivel de provocare): muzica electronica, artele vizuale si dansul. E cazul sa formulam inca o data ca avem de a face cu primul Festival International de Muzica Electronica si Arte Vizuale de la noi (din N-E, RO) , si cu un eveniment inedit pentru Iasi, aflat la prima editie si caruia ii dorim inca multe altele si o ascensiune pe masura.
Evenimentul a avut loc la Centrul Expozitional Moldova, pe care organizatoarea (Carmen Gradeanu), “motorul ELS”, cum imi place sa o numesc, il compara cu unul dintre spatiile explorate de Max Richter, in cautarea locului potrivit pentru noul sau proiect sau cu spatiul in care se desfasoara Tallin Music Week, si pe care mi le-a semnalat.
ElectroLive Session aduce atat artisti din tara, cat si din strainatate. Discutand cu fiecare in parte si raportandu-se la fiecare tipologie de sound, Andrei Cozlac a conceput proiectii simple ori complexe, mai mult sau mai putin abstracte, adaptate sunetelor inalte, ascutite etc. Cel mai greu e sa incerci sa descrii muzica electronica ori proiectiile lui Cozlac, un demers aproape imposibil. Insa ne putem referi la o experienta de doua zile vii, comasate (22 si 23 mai, de la 21 pana in zori, 8[9]x2 ore in total), despre care ar trebui sa afle chiar si cei care au fost acolo, dar carora e posibil sa le fi scapat proiectiile. O prima concluzie ar fi ca publicul este in formare si e nevoie de inca multe editii pentru a-l educa inspre receptarea unui fenomen artistic de acest gen si de o asemenea amploare.
Pentru prima seara, as aduce in discutie Extrawelt – originari din Hamburg (DE), dar recunoscuti in Anglia, Irlanda, Olanda etc. Soundul nondansant, totusi ritmat, rafinat, pentru degustatori, asociat cu proiectiile in cea mai mare parte conceptuale ale lui Andrei Cozlac, unele cu trimiteri istorice la spatiul german, altele nonfigurative m-au facut sa stau aproape cuminte in scaun si sa ingerez calitate la puterea a treia, simtind ca “I have my eyes glued to it”.
Tot atunci a mai evoluat Zamilska, debutanta, foarte energica si antrenanta, creandu-si propria relatie, una aparte, cu publicul, pe care nu l-a pierdut nicio clipa din vedere, nici macar atunci cand a cerut proiectii simple.
De asemenea, Rochite – un concept special, dar repetitiv ca beat (“one-two-three”), la care personal nu ma racordez, neavand afinitati; de data aceasta, soundul anticipa proiectiile, aducand explicitari (“Bufnita Minervei”, incursiuni in mitologia greaca); in ciuda Minervei, masca “personajului” din Rochite (pe care numele trupei era proiectat periodic, pe litere, a starnit controverse, pentru ca nevoia de asociere cu ceva existent (un animal venerat in unele culturi, bunaoara o oaie cu ciucur rosu, o vaca etc.) s-a resimtit din comentariile, plecand de la butade, pe care le-am facut cu colegii mei.
Vlad Caia a incheiat seara/dimineata nonlive, insotit de proiectie figurativa, aducand a vietuitoare acvatica (roz!), replicandu-se iar si iar.
Fascinatia electrizanta a celei de-a doua seri a fost Throwing Snow (UK), iar nu dupa cum ma asteptam Telepopmusik (FR), desi acestia din urma au beneficiat de lasere si jocuri de lumini printre cele mai performante si de un contrast interesant intre “personajul” feminin strident si trupa electro propriu-zisa.
In cazul artistului britanic, soundul si proiectiile au corespuns manusa (abstractul proiectiilor acompania perfect sunetele) acesta mixa excelent live, dansa si crea atmosfera aceea de “can’t keep my eyes off”. In materie de proiectii – geometrizari alb-negru, caleidoscop, paradox (“cercul patrat”).
Au mai evoluat Tomma Alistar si Casetofoane din Romania. Chiar si proiectiile semifigurative au avut rolul lor, imagini de femei virtuale, multiplicate, descompunadu-se in universul interstelar, astronauti sau femeia des(re)compusa revenind circular, sacadat, pe beat etc.
Nu in ultimul rand, e de remarcat faptul ca DJ Calin e cel care a realizat majoritatea introducerilor si legaturilor, bonus un final in forta, si merita toata consideratia pentru efort si antren.
