NO HOPE FOR A FUTURE

Intr-o instalatie intermediala in care imaginile si textele se invoca reciproc de pe pozitia lor instigativa de manifeste cronice, in sensul atingerii apogeului timpului pe care il traim (?), lucrarile Silviei Amancei si ale lui Bogdan Armanu fac recurs, prin parodiere sau deconstructie, la promisiunile ratate ale leninismului-marxist, la discursul anti-totalitarist al miscarii Autonomiste italiene, la implicatiile actiunilor cotidiene psihografiate de miscarea Internationalei Situationiste, la politicile economice fragile, insa garantate de Uniunea Statelor Bunastarii europene, la dragostea dedicata agonismului democratiei, la irecuperabilitatea vreunui posibil viitor.

Viitorul nu ne mai apartine demult, fiind ocupat deja prin „scenarii” despre felul in care ar trebui sa ne concepem perspectivele in functie de prescriptii de acomodare la jocurile de hegemonie ale agentilor de asigurare a ideologiilor hiperfinantate.   

De la dictonul TINA (There Is No Alternative), rostit in contextul eradicarii dinspre viitor spre prezent a oricaror granite care ar fi stat in calea expansiunii imperialiste a neoliberalismului, la celebrul refren strigat „No Future” al trupei Sex Pistols, s-a accentuat angoasa imposibilitatii de a mai crede in efectul placebo al specularii sperantei pentru a anestezia durerea unui prezent apasat in profunzime.

Realisti-fermi-amuzati-indignati-insa-niciodata-vreodata-in-situatia-de-a-ajunge-sa-fie-resemnati, Silvia Amancei si Bogdan Armanu se opun unui viitor deja fabricat, ironizeaza depresia politica si sfideaza visarea indusa de promisiunile fara acoperire ale „absolutismul capitalist”.  

Fiecare rasuflare din spatiul expozitional, ca una dintre mediile intermedialitatii tactice, va consolida ideea ca nu viitorul este cel de care avem nevoie acum.

Acest proiect este primul dintr-o serie de evenimente realizate in cadrul programului de cercetare critica si mediere experimentala „Atelierele Vector Studio”, cu sprijinul Facultatii de Arte Vizuale si Design din Iasi.