Doi frati fac un film

Sandra (Marion Cotillard), o simpla angajata dintr-o fabrica din Belgia, primeste un telefon prin care e anuntata ca va fi data afara. Ajutata de sotul ei, are la dispozitie un weekend (adica doua zile si o noapte) pentru a-si convinge cei 16 colegi de munca sa renunte la bonusurile pe care le primesc in schimbul concedierii ei. Film despre oameni saraci, cu socialism & capitalism vest-european.

Filmul e regizat de – ati ghicit probabil deja - fratii Dardenne (desi putea fi si Mike Leigh), a caror semnatura a devenit similara cu povesti-despre-oameni-neajutorati-saraci-si-pusi-in-situatii-limita. Astea le-a adus primul lor Palme D’Or, pentru Rosetta (1999), precum si pe al doilea, pentru L’Enfant (2005). Sigur, distinctiile au fost acordate pentru stilul neo-realist bine asimilat al productiilor, dar sa nu ignoram capacitatea de tearjerk pe care mai toate filmele lor le contine.

Cel mai recent, Deux jours, une nuit a primit anul acesta Premiul Special al Juriului in cadrul festivalului de la Cannes. Aparent, povestea pare simpla & banala si probabil ca oricare dintre angajati ar vota pentru Sandra, gindindu-se ca are si ea, la rindul ei, o familie de intretinut. Dar daca pentru ajutarea Sandrei ceilalti trebuie sa renunte la bonusuri de 1000 euro? Avind in minte acest detaliu important, lupta Sandrei pentru a-si pastra locul de munca pare o misiune imposibila. Incepe sa-si viziteze colegii, pe care realizeaza ca de abia ii cunoaste, in speranta ca jumatate din ei +1 vor avea bunavointa sa renunte la prime.

Fratii Dardenne reusesc sa se foloseasca de tragedia unei mame depresive (care e ca si data afara), un vot secret si o cutie de Xanax de pe raftul din baie, pentru a ne spune ca de fapt ea nu este singura victima din aceasta poveste. Unii dintre colegii ei au mare nevoie de acea prima pentru ca tocmai au divortat si o iau de la capat cu oale, chirie, samd, au job-uri de weekend pentru ca nu mai reusesc sa-si intretina familia cu salariile medii pe care le au sau chiar lucreaza la negru.

Deci povestea ei e de fapt povestea tuturor colegilor ei, doar ca se afla intr-un scenariu pervers de tragedie, in care unul din ei a fost ales sa fie sacrificat pentru ca ceilalti sa subziste mai departe. Cumva, fiecare „confruntare” cu cite un coleg o face in acelasi timp mai puternica si mai deznadajduita, mai singura si mai aproape de ceilalti. Iar daca nu erai pregatit la inceput sa empatizezi cu Sandra si sa extrapolezi situatia ei la situatia somerilor de linga tine, o fac fratii Dardenne pentru tine.