- 4617
Stadiu mediu de degradare
In octombrie 2013, la varsta de 31 de ani, am ajuns pentru prima data in viata mea in Iasi. Nu stiu de ce s-a intamplat sa vad mai intai o mare parte din Europa si Coasta de Est a Americii pana sa ajung in Iasi... asta a fost destinul. Venisem ca membru de selectie al unui festival si am fost preluat de la gara de Misu (Mihai) Pintilei. Aveam nevoie de o cafea – ne-am dus sa bem una la FIX. La cafeaua aia cu Misu, in care am discutat pe scurt si pe lung despre de ce dracului facem noi teatru, m-am decis ca voi lucra cu acest om. Nici macar nu vazusem spectacolul din seara aia si eram super de acord cu filosofia lui Misu si viziunea lui despre acest spatiu. Tot atunci l-am cunoscut si pe Ovidu Caita. Repetau pentru premiera de a doua zi. A ajuns si Catalin Mandru. Ne-am imprietenit instant. Dupa care i-am vazut la lucru.
In prima seara a fost Dreaming Romania, cand am descoperit niste actori fantastici. Binenteles l-am selectat (spectacolul a si castigat premiul festivalului respectiv). Apoi a doua zi am vazut premiera Pietre in buzunare, o performata actoriceasca in doi extraordinara si un spectacol care a facut o alegere extrem de puternica. Am recomandat si acest spectacol pentru selectia “oficiala” (din pacate, din varii motive, spectacolul a ajuns doar in postura de “invitat”). La plecare am stabilit ca in luna august a anului urmator, 2014, voi veni la FIX si vom genera o piesa impreuna, regizata de Ovidiu.
Planul nostru a functionat exact asa cum ni l-am propus. Si era extrem de simplu. Eu si Ovidiu ajungem in Iasi neavand absolut nici o idee de ce o sa facem. Ne vedem cu actorii care sunt disponibili in perioada aceea. Facem o cercetare cu si despre ei si o cercetare plecand de la istoria cladirii in care se afla Teatru FIX. Eu scriu un text. Iar la finalul a doua saptamani avem o piesa. Peste inca doua saptamani – premiera. Da, un plan simplu, aproape sinucigas.
Din fericire, lucrurile au functionat chiar mai bine decat in cazul celui mai optimist scenariu pe care mi-l faceam in cap. Eu deja lucrasem la cinci piese noi de la inceputul anului, tocmai facusem un spectacol la New York si ma simteam epuizat. Dupa trei zile impreuna cu Ovidiu si actorii, aveam deja un concept extraordinar. Si din cercetarea legata de cladire un titlu superb: Stadiu Mediu de Degradare. Ce-ti poti dori mai mult pentru inspiratie? Si ce-ti poti dori mai mult pentru o tema: deja din titlu ai atatea intrebari si semnificatii.
Nu vreau sa divulg prea mult despre aceasta piesa in afara ca e poate una dintre cele mai bune pe care le-am scris vreodata. E o piesa punk, o piesa profunda, o piesa care duce publicul intr-o calatorie cum n-am mai vazut in teatrul romanesc. O piesa care-si pune intrebari, o piesa despre valoarea si costurile artei si relevanta muncii noastre, a artistilor. O meditatie despre ce inseamna “independenta” asta despre care se vorbeste atat de mult. O piesa in care banii joaca un rol la modul cel mai concret. O piesa politica, o piesa acuta. O dementa si o poezie. O piesa locala si universala in acelasi timp. O piesa care musca, o piesa cu coaie imense, dar care poate sa fie tandra si sa te aduca intr-o stare de reala comuniune. In foarte putine cuvinte: genul meu de teatru si motivul pentru care inca mai fac meseria asta.
E un pic redundant sa spun ca m-am bucurat intens de aceasta intalnire cu Teatru FIX, dar o fac oricum. O dragoste la prima vedere care s-a soldat cu un copilas extrem de misto, ireverent, nebun, extrem de nonconformist dar foarte uman in acelasi timp. Tot ce mai trebuie sa se intample e sa veniti sa cunoasteti aceasta “bestie”. Mi-e teama ca va va cuceri - si asta nu e un lucru deloc rau.
Din distributie fac parte Catalin Stefan Mandru, Alexandra Gitlan, Stanca Jabenitan, Roxana Durneac, Bogdan Cantauz, Cristian Bojan, Adrian Marele, Ancuta Gutui
Premiera are loc duminica, 7 septembrie, ora 19:00. Urmatoarele reprezentatii vor avea loc pe 11 si 18 septembrie, 1 noiembrie, de la aceeasi ora. In 2015 spectacolul se joaca pe 26 februarie, de la aceeasi ora.
* Guest writer pentru acest articol este Peca Stefan, dramaturg
