Trei ieseni nominalizati la Filmul de Piatra

Despre el insusi, Octav Chelaru spune ca e „Autodidact, cinefil, regizor-scenarist; incerc sa ma raportez cat mai realist la ce pot face in cinema cu minim de mijloace si maxim de efect. In 2014 am infiintat cu prietenul Lucian Dan Teodorovici casa de productie Doitreizeci la Iasi. Am fost cu primul meu film, Fals pozitiv la TIFF 2014 in cadrul workshop-ului Transilvania Talent Lab si acum a urmat prima selectie a filmului, la festivalul Filmul de Piatra.”

AltIasi: Ce inseamna pentru tine aceasta nominalizare?

Octav Chelaru: E prima mea selectie intr-o competitie de festival, iar faptul ca debutez cu un film care are premiera in orasul meu natal, Piatra Neamt, are o insemnatate in primul rand emotionala, dar si profesionala, pentru ca munca noastra (actorii Ionut Cornila, Delu Lucaci, Ancuta Gutui, directorul de imagine Tudor Platon si echipa lui, precum si sunetistul/monteurul Stefan Azaharioaie) este apreciata si asta ne da curaj sa incercam in continuare sa facem filme bune.

AI: Cum s-a nascut acest film?

OC: O situatie similara cu cea din film pe care am trait-o m-a facut sa ma gandesc ca un test de sarcina poate functiona foarte bine ca un dispozitiv dramatic, lucru pe care am incercat sa-l exploatez in scenariu. Experienta din videoclipuri, reclame si asistenta de regie/productie mi-a dat curaj sa ma indrept catre o zona mai serioasa si mai matura, iar cu ajutorul enorm al echipei, am reusit sa ducem la capat proiectul.

AI: Avind in vedere ca scurtmetrajul de fictiune are un potential comercial, Fals pozitiv nu e „la liber” pe net. Pentru cei care nu vor putea ajunge la Piatra Neamt, unde altundeva va mai fi proiectat?

OC: Dupa traseul festivalier, planuim sa facem o proiectie privata cu persoanele din domeniu (critici, presa, actori, oameni de film), iar pentru distributie, vom incerca sa colaboram cu alte case de productie pentru a face o compilatie de scurtmetraje pe care sa le proiectam in format omnibus.

Sinopsis Fals pozitiv: Normalitatea nocturna a unui barbat de 30 de ani captiv intre doua relatii cu doua fete este pusa la indoiala de asteptarea rezultatului unui test de sarcina.

Ligia Prodan are 16 ani. Este eleva in clasa a X-a la Liceul „G. Ibraileanu” din Iasi si este pasionata de comics, filme, arte vizuale si nimicuri cotidiene. A mai facut citeva scurtmetraje de amator impreuna cu verisorii ei acum citiva ani, dar abia anul acesta cind a ajuns la TIFF a realizat primele filme propriu-zise. Alaturi de Elena Borcea (Barlad) si Victor Cioaba (Bucuresti) a regizat Camerakiri in cadrul Atelierului "Let's Go Digital!" 2014.

AltIasi: Ce inseamna pentru tine aceasta nominalizare?

Ligia Prodan: Inseamna foarte mult, atit pentru mine, cit si pentru ceilalti doi colegi ai mei, deoarece vedem ca munca noastra este luata in serios si nu ne-am pierdut timpul in realizarea scurtmetrajului. Nu prea ma asteptam ca filmul sa fie selectat, pentru ca ma gindeam ca-s prea mica sa am un film nominalizat la un festival cunoscut, iar ideea scurtmetrajului nu era foarte elaborata. Oricum, zilele trecute, cind am vazut ca filmul a fost selectat, am sarit in sus de bucurie! Ce sa mai zic de Elena si Victor, care nu stiau ca am inscris filmul, dar s-au trezit cu un mail cu felicitari de la Filmul de Piatra. E primul film (pentru mine, cel putin), primul festival si suntem in competitie alaturi de persoane mult mai experimentate, in ceea ce priveste realizarea unui film, deci e ceva serios. Totusi, nu ne descurajam si speram ca publicul sa inteleaga ideea pe care incercam sa o transmitem si sa-i placa filmul nostru.

AI: Cum s-a nascut acest scurtmetraj?

LP: Toata realizarea scurtmetrajului a fost foarte spontana. Ideea ne-a venit in timp ce ne plimbam prin Cluj si faceam brainstorming cu/pentru toate obiectele care le vedeam in jur, dar nu stiu cum de ne-a venit in minte ideea unui ritual sinucigas. Una din cele mai amuzante chestii de la filmari a fost scena cu sinuciderea propriu-zisa, pentru ca in momentul in care actrita se injunghia cu camera, din camasa ei trebuia sa se reverse popcorn, ori noi am fost nevoiti sa filmam scena asta de vreo 20 de ori si de fiecare data trebuia sa am grija sa nu ramina nicio floricica de porumb pe covor si sa nu curga cumva popcornul printre nasturii de la camasa. Fara prea mult stres, am avut o idee buna, un buget de numai 2 lei (pentru punga de popcorn) si pe deasupra ne-am si distrat in realizarea scurtmetrajului.

Sinopsis Camerakiri: HARACHÍRI (HARAKÍRI) (‹ fr.; japonezul hara „stomac” + kiri „taiere”) s. n. Ritual japonez sinucigas, datand din sec. 12, care consta in spintecarea pantecelui; Ea incearca sa se sinucida prin ritualul japonez „harakiri”, dar in loc de sabie foloseste o camera video. Fix inainte sa-si dea ultima suflare, incearca ceea ce nimeni altcineva nu a mai incercat vreodata: sa isi vada propria moarte.

Iustin Surpanelu este pasionat de arta foto-video, fiind deopotriva fotograf, filmmaker si designer, stilul sau definindu-se prin culoare, oniric, efecte vizuale psihedelice, explorarea granitelor dintre lumea interioara si cea exterioara prin experimente vizuale pure. Iustin Surpanelu este membru permanent al trupei iesene “Fine it's Pink”, asigurand partea vizuala a trupei, iar proiectele sale de data recenta au implicat importante colaborari, cu regizorul Radu Afrim pentru spectacolul “Femeia marii”, montat la Teatrul National din Iasi, si cu trupa clujeana “Lights Out” .

AltIasi: Ce inseamna pentru tine aceasta nominalizare?

Iustin Surpanelu: E foarte bine ca exista o sectiune de videoclipuri in cadrul unui festival de film si ma bucur ca in Romania se produc clipuri care se apropie de film. Pentru mine personal e o recunoastere a ideilor pe care le propun.

AI: Cum s-a nascut acest videoclip?

IS: Idei pe o foaie, locatie, membrii formatiei, Radu, Octav si restul echipei. O zi de filmare.

Statement Sky Is No Limit: Patru tineri serbeaza o zi de nastere. Intr-o simbolistica biblica, si nu numai, tratez visele si idealurile unei formatii tinere, totul plasat intr-un spatiu dezolant.