- 5362
Pe cind Martin Scorsese inca facea filme bune, cam prin anii ’70-’80, venea in fata publicului cu ceea ce avea sa devina unul din marile filme ale cinematografiei americane, Taxi Driver din 1976. Dupa un scenariu de Paul Schrader si cu Robert de Niro (pe cind juca si el in filme bune) in rolul soferului din titlu, filmul se vede joi, 3 aprilie, de la ora 18 la American Corner (la Biblioteca Judeteana „Gh. Asachi”). Intrarea este libera, iar proiectia va fi urmata de o discutie moderata de Ioana Petcu.
Sinopsis: „Soferul de taxi este studiul unui personaj alarmant de plauzibil, Travis Bickle, veteran al razboiului din Vietnam, care sufera de insomnie si isi petrece noptile la volanul unui taxi, strabatand strazile New York-ului. Alienat si instabil, acesta incearca, initial, sa il asasineze pe senatorul new-yorkez Charles Palantine, apoi vrea sa o salveze pe Iris, o tinara prostituata. Filmul este imaginea febrila, paranoida a Americii anilor ’70 care tocmai isi revenea dintr-un soc cultural puternic.” (sursa: cinemagia)
Nominalizat la patru categorii ale Premiilor Oscar (Cel mai bun Film, Cel mai bun Actor in Rol Principal – De Niro, Cea mai buna Actrita in Rol Principal – Jodie Foster si Cea mai buna Muzica), dar nereusind sa cistige vreo statueta, filmul a reusit insa sa cucereasca laurii Cannes-ului unde Martin Scorsese a primit Palme d’Or pentru prima si ultima data, pina acum. A mai fost nominalizat de alte trei ori la festivalul european, dar a mai cistigat un singur alt premiu, Cel mai bun Regizor in 1985 pentru After Hours.
Robert de Niro, al carui virf de cariera e strins legat de colaborarea cu Scorsese, a reusit sa propuna culturii in genere acea memorabila fraza rostita in timp ce il juca pe taxi driver-ul Travis Bickle si se uita in oglinda -„Are you talkin’ to me?”. Insa de la rolurile de mafiot, bataus sau criminal cu singe rece – pentru care istoria il va retine, fireste – a ajuns sa joace in ultimii 3-4 ani in tot felul de mizerii care mai de care mai ridicole. Daca n-ar fi fost fratii Weinstein care sa-l aduca in distributia de la Silver Linings Playbook (David O. Russell, 2012), ar fi ramas cu nominalizarile si premiile Oscar de pe vremea cind in Romania se cumpara mincare pe cartela.
Importanta lui De Niro in succesul de care s-a bucurat Taxi Driver e la fel de mare, poate chiar mai mare, decit/ca cel al lui Scorsese. Alaturi de Al Pacino sau Marlon Brando, alaturi de care a jucat si in The Godfather al lui Coppola, a facut parte dintr-o generatie de actori americani care parca nu-si gaseste corespondenti in prezent. Ar mai trebui spus ca De Niro a stat si in spatele camerei de doua ori, in calitate de regizor; prima data s-a-ntimplat in 1993 cu A Bronx Tale si a doua oara in 2006 cu The Good Shepherd, nominalizat la Ursul de Aur la Berlin si premiat alaturi de toata echipa cu un Urs de Argint pentru „outstanding artistic contribution”.
Revenind la Taxi Driver, povestea scrisa de Paul Schrader a fost inspirata partial de jurnalul lui Arthur Bremer, cel care in realitate a si reusit sa-l impuste pe senatorul prezidentiabil George Wallace in 1972. Brian DePalma i l-a propus lui Martin Scorsese, care l-a vazut pe personajul interpretat ulterior de De Niro drept un „inger al razbunarii” care zboara pe deasupra New York-ului. Undeva intre profet si criminal, Bickle insusi alterneaza intre realitate si vis/psihoza – o imagine destul de puternica pentru ce insemna America iesita din frenezia hippie: un amalgam de principii si morale, crime si iubire pop, politica si destin fatidic.
Filmul dureaza 113 mintute si a avut un buget de film minimalist, aproximat la 1.300.000 $; incasarile au fost bine-inteles, de zeci de ori mai mari. Restul e istorie.