Fine, it's Pink. Fine, it's ArtHouse.

Oameni noi, acesti Fine, it's Pink, pe care nu doar Iasul ii simpatizeaza. La inceputul lui 2013 am inceput sa auzim de ei, cand erau inca intr-un stadiul usor mai retinut. Experimentau cover-uri pe care le remodelau dupa propriile convingeri muzicale si o faceau atat de bine, ca au fost invitati la evenimente precum Street Delivery Iasi, Cozla Music Fest, Electric Castle. Nu cu mult timp in urma, cei de la Experimentalist.ro le-au propus iesenilor sa fie newcomers la Grolsch Anti-Mall; bineinteles ca provocarea a fost acceptata si apoi transformata intr-un concert prin care Bucurestiul trebuia sa afle de Fine, it's Pink.

Se aud in multe feluri, dar daca chiar trebuie sa trasam niste limite intre care se desfasoara muzica lor, ar trebui mentionate influentele indie, post-rock, trip hop si electro. Dar se pare ca experimentele anima in continuare muzica celor de la Fine, it's Pink, din moment ce au fost dispusi sa isi exploreze afinitatile comune pe care le au cu Dimnet. Incepand cu luna august, acesta a inceput sa se ocupe de piesele lor, propunandu-le noi variante de sound design si mix&mastering, ce pot fi surprinse in Sky is no limit si El Lucero. Sunt atenti si cu imaginea pe care o asociaza muzicii lor, pe care au lasat-o in seama celor de la DEOCHI. Nu e de mirare, asadar, ca au niste videoclipuri atent nuantate si care subtilizeaza, la randul lor, mesajul muzicii.

Ioana Lefter (voce, clape), Alexandru Barnea si Razvan Morosanu (chitara), Calin Andrei (tobe) plus Iustin Surpanelu (vizuale) sau Fine, it's Pink sau, si mai clar, un proiect frumos si deschis, pentru care nici nu mai e cazul sa va spun ca merita sa cheltuiti 10 RON.