Mihaela Gemanaru la debut

Ratiunea reprezinta multitudinea de masti pe care o detine individul in viata sa, ce reprezinta sentimentele, fricile, ambitiile, dar si personalitatea, caracterul acestuia. Prin picturile sale, Mihaela Gemanaru doreste a cauta si a expune viziune sa asupra lumii sub forma elementelor din natura, folosind masca ca element de comunicare prin culoare. Inspiratia sa reprezinta puterea interioara de a crea un joc psihologic intre ceea ce se vede si ceea ce nu se vede, folosind nu masca ca obiect decorativ, ci masca ca metafora a vietii, ca element de a actiona ca mediator in universul uman.

Mijloacele plastice contribuie la materializarea gandurilor sale redate printr-un stil propriu dobandit in urma unor cautari de-a lungul timpului, pornind de la naturalism pana la geometrizare, linia dreapta si ungiurile fiind predominante in compozitiile sale. Fara a detine o unitate tematica, fiecare pictura contribuie la transmiterea unui mesaj, completandu-se totodata. Natura moarta pe de o parte, peisajul sau compozitiile dinamice pe de alta parte, povestesc o experienta, fie pornita de la realitate, fie de la un vis al artistei sau pur si simplu de la hazard, dar care au in comun accentuarea unei stari si a dorintei de afirmare.   

Identificandu-se in cautarea sa cu forme din natura, Mihaela Gemanaru incearca o naratiune a definirii omului prin folosirea mastii pe de o parte ca instrument de ocultare, pe de alta parte unul de transformare, dar niciodata unul ce releva adevarata noastra identitate, iar cristalul ca element purificator in acest amalgam a sentimentelor. Combinand cele doua elemente, masca si cristalui, artista imprima pe carton viziunea sa despre om, interpreteaza prin culoare propria realitate filtrata prin simtul artistic si expusa publicului sub forme diferite, dand un sens compozitiei cromatice, pentru a-l regasi apoi intr-o noua infatisare de receptor.

Comunicandu-i privitorului cultul naturii si al vietii, sentimentul estetic pe care il inspira contemplarea peisajului este in concordanta cu natura paradoxala a realitatii redata cu multa indrazneala. Transformand masca si cristalul intr-un cod al emotiilor care guverneaza aspectele existentei noastre, Mihaela creaza o relatie intre experientele traite si experientele mentale, avand drept scop realizarea unei introspectii asupra fenomenelor interne, ascunse, spatiul pictural fiind cel ce le scoate la lumina.  

Gama cromatica contribuie in acest discurs, prin folosirea culorilor complementare ce se evidentiaza reciproc, nuantele neutre echilibrand compozitiile, culoarea avand la randul ei o incarcatura simbolica. Pe de o parte rosul este cel ce reprezinta masca, elemental ascuns, amentintator noua, dar si de redare a intensitatii emotiei launtrice, ocrul fiind elementul de trecere, de tranzitie psihologica, de evadare din angoasa sufletului, ca intr-un final nuantele de verde sa reprezinte descoperirea si adevarul, forta vitala. De asemenea, paleta cromatica vine sa echilibreze formele statice, izolate. Folosind o paleta luminoasa, forma plata a desenului precis conturat este evidentiata cu ajutorul volumului sugerat prin culoare.

Reprezentarea fiecarui obiect nu are doar functia estetica, ci acestea detin la randul lor o conotatie simbolica, intensificand redarea emotiilor interioare. Fiecare pictura in parte transmite un mesaj, denota o emotie si contribuie la implicarea psihologica a privitorului sa descopere ceea ce se afla dincolo de ele, masca si cristalul fiind punctele de pornire in descifrarea mesajului compozitional. Astfel, se creaza un joc nebunesc intre idee si elementele folosite, o lectura a unei vieti ce opereaza asemenea unui catalizator pentru descoperirea adevarului launtric, unde experienta personala se metamorfozeaza in picturile sale intr-un instrument de exprimare in lume prin culoare, dar si prin dorinta de a inlatura mastile interioare in vederea descoperirii proprii identitati.

*Guest writer pentru acest articol este Felicia Acsinte, masteranda a Facultatii de Arte Vizuale si Design din cadrul UAGE Iasi.