- 4129
Hop La Iasi: Dumitru Georgescu
Unul dintre cele mai asteptate momente din cadrul FITPT 2013 l-a constituit (re)intalnirea cu tineri actori care au adus Iasului de-a lungul timpul premii la Galele Tanarului Actor Hop. Printre momentele pline de umor sustinute cu profesionalism de Laura Bilic, Claudia Chiras si Bianca Ioan, s-a strecurat compozitia care i-a adus chiar anul acesta lui Dumitru Georgescu premiul pentru cel mai bun actor in cadrul deja renumitelor Gale (4-8 septembrie 2013). Director artistic al Festivalului a fost regizorul Radu Afrim, iar presedinte al juriului Oana Pellea; din juriu au mai facut parte: Marius Manole, Radu Macrinici, Ion Rizea, Ada Milea.
Exigent cu sine, Dumitru Georgescu si-a compus si rescris propriul monolog si l-a adaptat, mai intai, pentru scena de concurs si, in al doilea rand, pentru reluarea de acasa, de aceasta data jucand si pentru public, incercand in unele secunde o adresare directa catre tinerii din sala, dar pastrand coordonatele personajului. S-a tot vehiculat ca ar fi vorba in text despre un copil abuzat. In fapt, actorul investigheaza cazul unui tanar institutionalizat intr-un centru de psihiatrie, care sufera un regres psihologic inspre o varsta anterioara celei reale (de la 18 la 12, sa zicem). In acelasi timp, protagonistul este un adolescent autist, un inadaptat, care se refugiaza in propria lume, refuzand o lume bazata pe ipocrizie sociala.
Desi explicit nu se pronunta, cred ca Dumitru Georgescu este un fan al regizorului Radu Afrim, drept dovada fondul muzical ales (tema din ”True colours”, instrumental), prezent si in ”Visul unei nopti de vara” montat la TNI in 2012 si predilectia abordarii unui personaj tipic afrimian (inadaptare, disconfort moral, retragere in spatiul mental al unei copilarii protective, tipul ”retardului”, cum il numeste nu tocmai inspirat Cristina Rusiecki). Coincidenta face ca pe Dumitru Georgescu l-a fascinat numele Gabriel pentru personajul sau, nume avand conotatie biblica, prezent si intr-una dintre cele mai reusite montari ale lui Radu Afrim, ”Cand ploaia se va opri” (Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiesti, 2013). Unul dintre momentele care realmente atrage atentia in partitura scenica a lui Dumitru Georgescu de la Galele Hop, cand actorul chiar reuseste sa-si emotioneze audienta se refera la cateva secunde cand cineva (poate personajul, poate mama acestuia, poate oricine altcineva) zareste pe o banca o persoana pentru care nutreste sentimente nemarturisite, pe care nu o va mai revedea, poate, niciodata altundeva. In acest scurt interval, Dumitru Georgescu convinge cat pentru tot restul monologului.
Inger ispititor cu aripi negre si trup mladios in ”Dawn way” (TNI, 2011) si ”Print fericit” in productia care-a avut premiera anul acesta in deschiderea FITPT, actorul Dumitru Georgescu se recomanda pe sine pentru roluri jucate in cheie psihologica si personaje interiorizate. Dar rolul trebuie forat adanc pe verticala, in profunzime, proiectat prin experiente trecute ori posibile, recuperand, descoperind si inventand valente nebanuite si abia apoi se poate gasi o expresie adecvata. Mai mult, sper ca in viitor sa dea dovada de mai multa incisivitate scenica (regret ca nu am avut inca acces la modul in care l-a personificat pe Elvis Presley, ca o a doua proba in concursul din cadrul Galelor Hop). In plus, apreciez la actorul Dumitru Georgescu confortul pe care reuseste sa-l regaseasca pe scena, naturaletea, perseverenta, optimismul, faptul ca iubeste teatrul si, se vede, ii place realmente ceea ce face. Iar la omul Dumitru Georgescu - ambitia, bunul simt, cordialitatea.
(Dumitru Georgescu este laureat al inca unui premiu pentru interpretare – ”Premiul pentru debut” - la Festivalul International de Papusi si Marionete ”Puck” de la Cluj-Napoca, pentru rolul ”lupul” din ”Capra cu trei iezi”, spectacol in care manuieste o papusa bunraku).
