Mozart, o pictura de Goya

Istoria genialului Amadeus Mozart incepe aici in vremurile in care acesta era doar un adolescent rebel, care cutremura camerele palatului regal cu ingeniozitatea sa. Personalitatea lui spumoasa va pune in umbra un muzician experimentat, care ii va deveni un dusman feroce.

Asa cum va asteptati, frumusetea acestui film provine vin din magicele scene muzicale. Cuprins de febra creatiei, Mozart, interpretat de Tom Hulce, va oferi un spectacol minuit exceptional de regizorul Forman. O divina aura imbraca intreaga actiune romantata si transpare in toate detaliile opulente: chipuri vopsite in alb, buze singerii, peruci pudrate, chipuri schimonosite si frunti plecate in adulatie. Sub candelabrele grele, in prezenta parfumului greu si a personajelor pestilentiale se desfasoara o serie de cadre care va vor transforma din cinefili in melomani. Una dintre preferatele mele, cea care m-a convins ca Mozart nu va mai putea fi niciodata susprins atit de bine, este interpretarea intr-un decor decandent de bogat a ariei Regina Noptii din opera Flautul Fermecat. Privit cu neintelegere si dezaprobare de publicul plat si impodobit, Mozart conduce o adevarata lupta de voci. Sezantia pe care o vom trai va fi aceea a unui cutremur, dupa care vom fi inundati de o stare de beatitudine, care ne va urmari mult timp dupa stingerea ecranului.

O alta caracteristica greu de uitat acestei capodopere este aspectul pictural. Vom fi insotiti pe tot parcursul de tablouri prefecte, pe care le asociez mereu cu picturile lui Goya. Vom observa o scadere a intensitatii luminii, un sinonim frumos pentru ilustrarea decaderii acestui geniu, a carui viata tumultoasa o vom resimti ca si cum ar fi a noastra. Pe scurt, un film pe care trebuie sa il privim cu urechile si sa il simtim cu ochii, ori de cite ori avem ocazia.