Vreau sa simt Travka cu tine

De la lansarea in doar 5 exemplare din octombrie 2012 a ultimului album (Okean), Travka a promovat materialul prin orase din tara. Desi nu i-am vazut pe 13 decembrie in Underground, nefiind in tara, i-am admirat la Focus Festival din Sibiu, unde au avut - ca de obicei - o prestatie foarte buna, inclusiv in varianta acustica (pe care au exersat-o si pentru MTV Romania).

Componenta actuala a Travka este George Gadei (voce), Alexei Turcan (chitara, acordeon, samples), Misha Galca (chitara, bas) si Cristi Chirodea (tobe). Prin plecarea lui Sorin Erhan, trupa spera ca Misha Galca sa rezolve problema bass-ului, punct vulnerabil inca de pe vremea cand titular era Mizdan.

Infiintata in 2002 la Focsani, Travka paseste in lumina reflectoarelor in 2003, avand diverse aparitii TV si cantand la diverse festivaluri. In 2004 incepe inregistrarea albumul de debut, Corabia Nebunilor, care e lansat abia in decembrie 2005 din cauza accidentului de masina al lui George. In 2007 trupa apare al doilea album, intitulat Vreau sa simt Praga, primul album romanesc disponibil gratuit pe Internet sub o licenta Creative Commons. Cum spuneam mai sus, 2012 este anul lansarii „albumul calator” – Okean.

„In urma cu doisprezece ani, undeva in Focsani, Traitorul din mine a vrut sa faca o trupa pentru cat mai multi oameni. Nu am vrut sa fiu exclusivist, am pornit de la ideea ca oamenii au nevoie si de altceva, altceva ce urma sa descoperim, cu toate reminescentele noastre de rock romanesc-balcanic. De atunci si pana acum, am avut sute de concerte, in care ne-am dezvoltat si ne-am descoperit limitele asa cum am putut noi mai bine, care mai talentat, care mai cu vointa, dar impreuna cu cei cu care am ajuns pana aici, pe acest traseu sinuos, pot spune ca nu privim cu regret in urma, la ce am trait in mica noastra planeta TRAVKA.

Cu certitudine pot spune ca mi-am implinit dorinta de a lansa in spatiu cea mai atipica trupa care a existat vreodata in Romania. si am facut-o cu incapatanare, intr-o tara care nu ne-a agreeat pe cat ne-am fi dorit. in orice caz, zona in care ne-am confirmat autenticitatea a fost zona “live”, pe care am traversat-o intr-o perioada de “pionierat”. Noi si alte doua-trei trupe am ridicat in acesti ani nivelul si calitatea a ceea ce se poate numi acum underground. Pana la noi se tot vorbea de underground, pe cand aveam de fapt de a face cu un fals-underground. Sunetistii de club au crescut si s-au dezvoltat odata cu noi, iar oamenii care au inteles ca un concert rock nu inseamna doar zgomot in doua difuzoare merita aplauzele noastre.” (George Gadei)