Timpuri Noi pentru Iliescu. Dan Iliescu

“Am vrut sa ma fac vindecator, am vrut sa fac terapii complementare, am intrat in izoterism si lucrul asta mi-a deschis intr-un fel mintea, m-a facut sa fiu altfel.”

AltIasi: Spuneati intr-un interviu despre Tica Alexe (n.r. fost vocal, adus sa-l inlocuiasca pe Artan) ca e foarte bun din punct de vedere tehnic dar nu a reusit sa se identifice cu spiritul Timpuri Noi. Care mai e spiritul Timpuri Noi acum si cum s-a schimbat in 30 de ani?

Dan Iliescu: Spiritul Timpuri Noi nu s-a schimbat absolut niciodata. Ceea ce am afirmat atunci ramane si va fi valabil permanent, Timpuri Noi nu s-a schimbat niciodata, spiritul nu s-a schimbat niciodata. Tu ma intrebi, intr-un fel, “zi-mi concret ce inseamna”. Pai, concret, inseamna asa: a nu-i dezamagi niciodata pe fani, a-i surprinde de fiecare, mai ales cand sunt asteptari sa nu confirme – de aceea vorbesc cu colegii mei. “Noi trebuie sa confirmam. Noi suntem acum colegi de doi ani, lumea stie despre Timpuri Noi, este deja un brand, suntem noi in formatia asta - ma includ si eu printre voi ca fiind nou, trebuie sa confirmam, trebuie sa facem tot posibilul ca sa nu dezamagim fanii formatiei si cei care au auzit vreodata de Timpuri Noi sau cei care s-au atasat cumva de Timpuri Noi sa nu simta vreodata ca formatia supravietuieste doar in umbra unui nume ci ca formatia munceste in continuare pentru acel nume si pentru acel brand”.

A.I.: Bun, dar totusi directia s-a schimbat oarecum, mai ales cu aparitia piesei Tata care a venit cu un alt tip de mesaj in comparatie cu mesajul ironic, social, oarecum mai superficial macar in forma, daca vorbim de limbaj.

D.I.: O sa-ti raspund cu o claritate de necontestat la aceasta intrebare. Din anii ’90, formatia Timpuri Noi a avut ca si compozitor principal pe Dan Iliescu, adica pe mine. Trupa a pormit inca din ’81 cu ideea de a fi o trupa sociala, de a face misto de orice intr-un fel inteligent, nu neaparat bascalie, si de a-si pastra simtul umorului, de a fi o trupa de tip pamflet, si pana in 2001 chiar asta a facut. In 2001, cand am hotarat impreuna cu Artan sa punem punct evolutiei formatiei Timpuri Noi si sa ne vedem fiecare de treaba lui, Artan a facut trupa Partizan eu am facut trupa Zid de care m-am desprins destul de repede pentru ca am vrut sa ma fac vindecator, am vrut sa fac terapii complementare, am intrat in izoterism si lucrul asta mi-a deschis intr-un fel mintea, m-a facut sa fiu altfel. 

Piesa “Tata” poti s-o socotesti pentru momentul in care a aparut ca un accident sau ca un fapt, pentru ca piesa “Tata” a fost cea mai usoara piesa pe care am facut-o de cand sunt in formatia Timpuri Noi - in doua ore si jumatate cred ca am facut treizeci de strofe. O piesa la care am lucrat foarte mult a fost Adeline, a fost o piesa grea, in care textul m-a solicitat mult pentru ca am vrut sa fac o piesa care sa fie inteleasa si de cei care nu au pretentii foarte mari de la sensul unui text si de cei care au pretentii de la sensul unui text. Piesa “Tata” a fost o piesa foarte usoara, o piesa care nu a fost scrisa cu capul ci cu emotia pentru ca exact ca si in text a fost ceva normal, ne nastem ca sa murim. Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, a murit si m-a impresionat lucrul asta profund si atunci am facut o piesa de o sinceritate care mi-a depasit intelectul.

“Daca deocamdata formatia Timpuri Noi, din punct de vedere conceptual, nu este pe lungimea de unda tinereasca, din punct de vedere energetic ea isi pastreaza puterea si forta de a canta.”

A.I.: Dar daca ne gandim, a fost prima piesa de o asemenea factura si de aceea intreb, poate fi socotit ca punctul de cotitura in evolutia ulterioara sau a fost doar un accident...

D.I.: Eu cred asa, in primul rand a fost ca un accident, in al doilea rand trebuie sa o socotim ca venind dupa o pauza de aproape cinci ani, in al treilea rand eu ca om am atins un alt nivel de maturizare mentala. Usor-usor toate textele noastre s-au dus din momentul ala mai spre filozofie, mai inspre elitism. Desi trupa Timpuri Noi a pornit cu o idee de trupa elitista, dar intr-un alt sens, adica elitism in randul tineretului. Avem o varsta, tinerii sunt elitisti la nivelul lor, noi la varsta noastra suntem in felul nostru, tinerii daca sunt atenti la noi poate ca au ceva de invatat, daca nu sunt atenti la noi inseamna ca sunt foarte siguri pe ei si asta e foarte bine, sa-i lasam sa-si vada de treaba lor. 

Lucrul pe care formatia Timpuri Noi il duce mai departe chiar si cu acest accident “Tata” este ca suntem o trupa vie, cu energie, o trupa care invita tineretul sa vada cum ar trebui sa fie si asta mi se pare foarte interesant si cred ca este datoria noastra ca oameni cu experienta sa confirmam intr-un fel asteptarile celor care vor sa inteleaga ceva despre spiritul rock. Timpuri Noi este o trupa rock chiar cu aspecte punk, dar spiritul rock e un spirit, nu un gen muzical, cum nici punk-ul nu este un gen muzical, e o stare de spirit.

A.I.: Si aceasta schimbare la nivel de mesaj, chiar si de forma a pieselor odata cu “Deschide-ti mintea” a prins la public? Cum puteti aprecia impactul pe care l-a avut asupra publicului tanar?

D.I.: Pot sa spun urmatorul lucru, piese ca “Deschide-ti mintea” sau ca “Rambo” de pe albumul asta pe care l-am scos noi, “Deschide-ti mintea”, din punct de vedere al unora poate sa insemne ceva soft. Adica, trupa e soft, s-au linistit, s-au cumintit oamenii, ceea ce din punct de vedere real mi se pare normal, este exact ca si cum la varsta de 60 de ani il iei pe - da-mi un nume de sportiv foarte tare... si-i spui asa “taticutu, baga una asa ca in tinerete!” si el iti spune “am mai pregatit oamenii de atunci, i-am mai invatat...” Trebuie sa intelegem ca, chiar daca muzica nu este ca o performanta atletica, ea ajunge la anumite grade de rafinament. La inceput esti zapacit, esti innebunit, esti plin de energie, dai totul brut cu forta. Ca de-aia e cel mai misto, o trupa daca la primul ei disc nu spune nimic, la al doilea mult mai putin, la al treilea trebuie sa se desfiinteze sa-si schimbe numele, sa faca altceva, este simplu. Daca trupa rezista zece-douazeci de albume,bai, e o trupa matusalemica, deci gagii reusesc. Doar putini sunt, ii cheama Rolling Stones, dar asta tine si de altceva nu doar de oameni, tine de o industrie. Eu cred asa: ca formatia Timpuri Noi deocamdata daca din punct de vedere conceptual nu este pe lungimea de unda tinereasca, din punct de vedere energetic ea isi pastreaza puterea si forta de a canta, si chiar isi doreste sa nu mearga chiar cu valul pentru ca, din punctul meu de vedere si aproape din punctul de vedere al colegilor mei - pentru ca din cauza asta suntem impreuna – nu cred ca aia este directia.

“Bine, voi sunteti formatia Timpuri Noi, eu o sa fac formatia B22.”

A.I.: Asta era una din intrebari, legate de ce va tine impreuna, dar pana atunci trebuie sa spun ca am facut o scurta istorie a formatiei Timpuri Noi si nu ai cum sa nu observi, numai cand lecturezi toate schimbarile, cate modificari de componenta au fost in Timpuri Noi. Intrebare: e asa de greu de rezistat in Timpuri Noi sau ce se intampla?

D.I.: Mie mi se pare ca au fost foarte putine modificari. Eu, desi sunt un om destul de dificil in lucru intr-o gasca, am tinut foarte mult la ideea de trupa a lui Frank Zappa, Frank Zappa and The Mothers of Invention. El intr-un an de zile a schimbat o suta de instrumentisti. Nu cred ca asta este, oamenii se schimba si se aseaza. Trupa Timpuri Noi este o trupa complicata, noi nu cantam un singur gen muzical si atunci avem nevoie de niste profesionisti adevarati. Si atunci sa presupunem ca gasesti pe cineva care este bun intr-o directie si cand il pui in directia cealalta este total gresit. Si atunci spui, “ce facem, mergem asa in continuare, schimbam directia sau schimbam omul ca nu poate si cautam pe altcineva?” Deci nu se pune problema schimbarii de dragul schimbarii sau a schimbarii pentru ca oamenii nu se inteleg din punct de vedere comportamental. Oamenii trebuie sa se inteleaga din punct de vedere al sensului grupului. Si m-ai intrebat de la inceput “ce spune trupa asta, ce vrea trupa asta?” Trupa asta nu canta un gen muzical, trupa asta este Timpuri Noi, este o trupa care acum treizeci de ani a propus ceva care nu exista in capul nimanui, adica sa fie altfel decat toti. Toata lumea vrea sa fie intr-un fel, noi am inceput din prima sa fim altfel decat ceilalti.

A.I.: Pe de alta parte chiar dumneavoastra ati parasit trupa imediat dupa Revolutie iar cand s-a filmat clipul pentru “Perfect” nu ati aparut in acel faimos clip. De ce ati simtit nevoia sa plecati atunci?

D.I.: Cred ca esti inselat in documentare. Formatia Timpuri Noi s-a spart in ’87 cand Razvan a plecat invitat in Suedia si a ramas acolo, Artan a plecat la post, Radu Cartianu s-a dus sa cante in carciuma - asta a fost echipa de aur a formatiei - si Dan Iliescu a ramas singur si le-a zis “bai, nu vreti sa mergem in continuare?”, ei au spus ca “pe noi nu ne mai intereseaza treaba asta” si asa am facut formatia Timpuri Noi cu Dragos Badoi la voce, Sorin Pupe care canta cu tobele acuma la formatia Vita de Vie si cu Catalin Ghita care venise si el de la formatia Asterix, la bas. Am cantat la Teatrul de Vara in Costinesti in ’89, in iarna am avut inregistrare la radio, pe 17 sau 18 decembrie, cu noua trupa Timpuri Noi. Dar noua trupa Timpuri Noi a fost trimisa acasa pentru ca omul ala asa ne-a sfatuit si in ’90 Artan cu Cartianu au venit la mine si mi-au zis sa-i dam drumul la formatie. “Pai”, le zic, “formatia este, sunt baieti cu care deja am lucrat si astia suntem noi”. “Bai Dane, dar stii, eu sunt Artan, toata lumea ma stie pe mine...” “Bine, voi sunteti formatia Timpuri Noi, eu o sa fac formatia B22.” Eu nu am plecat, sa stii.

A.I.: Era nevoie de clarificarea asta pentru ca in istoriile pe care le gasesti pe net ramane totusi clipul care s-a facut si nu erati in el.

D.I.: Normal ca nu eram in el pentru ca nu aveam cum sa fiu in el, eu eram atunci cu B22.

A.I.: Bun, si cum ati revenit?

D.I.: Pai m-am intalnit cu Artan si mi-a zis sa facem formatie, si am facut formatie, e simplu.

“Acum exista o comunicare extraordinara, iar daca vei sta la spectacol ai sa vezi un show la nivel international.”

A.I.: Poate ar fi atunci timpul sa-l intreb pe domnul Felix daca e dificil de lucrat cu domnul Iliescu sau e o provocare prea mare pentru unii intrumentisti, sau cum apreciati pana acum experienta de lucru?

Felix Sfura: Se poate lua in orice fel, de la foarte dificil... problema este de fapt cum abordezi  colaborarea cu un om ca Dan Iliescu. Daca pornesti de la ideea ca te-a chemat la trupa, “hai sa cantam niste piese, uite astea-s piesele” si le inveti, s-ar putea sa ai o surpriza. Si surpriza stii de unde vine? Vine din exigentele si precizia cu care vede el executia fiecarui instrumentist in contextul in care el a compus piesele respective. Asta poate sa fie un soc pentru ca atunci cand asculti piesele ti se pare ca totul e ok, maine le cantam, dar dupa primele cateva masuri el iti zice “bai, stai ca n-ai inteles ce voiam eu de la piesa asta”. Nu stiu exact cum se poate aborda si nici nu cred ca as vinde o solutie pentru abordarea colaborarii cu Dan. Dupa mai mult de doi ani de colaborare pot sa spun un singur lucru, ca nu pierzi nimic, asta-i tot ce pot sa spun.

A.I.: Si ceilalti membri ai trupei au ocazia sa se implice in procesul creativ? Pentru ca asta a fost reprosul lui Artan in momentul in care a plecat sau cel putin asta a declarat in presa ca el ar fi vrut o alta directie pentru Timpuri Noi...

D.I.: Asta este cu totul si cu totul altceva. E vorba de sens. De exemplu, noi vrem sa cantam, tu vrei sa canti disco si eu vreau sa cant rock. A, e o alta directie la nivel creativ. Eu vad altfel lucrurile. Nu sunt certuri, e vorba doar de conceptie.

F.S.: Uite o alta forma a raspunsului. Daca poti sa-l convingi pe Dan ca un pasaj sau o piesa intreaga a lui suna mai bine in varianta ta el o sa se ia dupa tine. Pentru ca el nu cauta identitatea inauntrul lui ci in forma care se poate transmite sau care are penetranta maxima la public. Asta nu inseamna ca poti sa impui cum vede el tot absamblul asta... dar nu cred ca trebuiesc puse jaloane pe care sa scrii “pe-aici da, pe-aici nu”.

A.I.: Eu am prins concertul Timpuri Noi din ’92 sau ’93, cand ati venit prima data la Iasi, la "La Fete de la Musique",  invitati de Centrul Cultural Francez si ati cantat pe scarile de la Casa Studentilor... Pe de alta parte, cred ca am vazut si unul dintre ultimele concerte Timpuri Noi cu Artan la voce, eram la Vama Veche, cred ca era un Stufstock, in 2009 daca nu ma insel, si, din public, trebuie sa marturisesc ca se simtea oarecum o anumita tensiune pe scena.

D.I.: La concertul ala de la Iasi a venit si tata si mi-a zis “mai baiete, v-am vazut asa, dar va agitati cam tare, faceti galagie cam mare, asa. Canta si tu, mai, ceva mai popular, asa sa fie pentru oameni, ii bine asa, da’...”

A.I.: Revenind, de acolo de la show-ul respectiv in care se simtea intr-un fel comunicarea intre membri trupei si in toate celelalte pe care le-am vazut culminand cu cel de la Vama Veche, pot sa spun ca acolo se simtea deja ca lucrurile nu mai merg...

D.I.: Asa simteai tu... eu nu vreau sa comentez treburile astea, eu vreau sa comentez despre ce este acum. Acum exista o comunicare extraordinara, iar daca vei sta la spectacol ai sa vezi un show la nivel international. Fara sa fac misto, formatia Timpuri Noi canta foarte bine si-si respecta fanii, isi respecta brandul pentru care a muncit, sub care au muncit foarte multi oameni. Si pentru ei, si pentru cei care sunt in continuare aici, datoria noastra este sa respectam. Ne respectam in primul rand inaintasii, colegii care s-au perindat si care au munci la trupa asta, ne respectam pe noi, si in acelasi timp ne respectam fanii, si nu numai fanii nostri ci publicul, pe cei care nu ne-au vazut niciodata, pentru ca fiecare spectacol este unic, plin de energie, de forta.

“Eu pot spun numai prostii, dar daca pun o virgula unde trebuie si mi-ai inteles mesajul, daca in tine trezesc constiinta, eu mi-am atins scopul.”

A.I.: Apropo de brandul Timpuri Noi sunt unii fani mai vechi care spun ca au fost putin revoltati de colaborarea cu Grasu’ XXL tocmai pe piesa “Victoria”. Am citit cum s-a intamplat, ca el a venit cu propunerea, cum puteti sa le raspundeti?

D.I.: Vreau sa le spun ca si eu am fost foarte revoltat cand Sting si-a lasat piesa “Every Breath You Take” lui Puff Daddy. E acelasi lucru si pot sa spun doar atat: piesa “Victoria” poate sa intre si in constiinta celor care asculta si alt gen muzical atat timp cat Dragos a respectat sensul piesei - ea ca text asa pare ca e un fel de misto de “Victoria”, dar nu e deloc. El vorbeste de un lucru foarte precis cu care se confrunta si mi-a zis asa “Dane, merg si cant la baluri de boboci copiilor si vreau sa-i opresc. Am luat si eu pastilute, vreau sa-i opresc...” Sensul piesei e asa, “esti victorios, esti tare, victoria!Victoria e moarta, sta moarta pe patul de spital” si mi s-a parut interesanta ideea si impresionanta.

A.I.: Pai asta era urmatoarea intrebare, e personajul Victoria din aceasta varianta un fel de corespondent al Tantei din ’92? Ca si Tanta o luase pe cai gresite...

D.I.: Nicidecum.Tanta e un personaj pitoresc, pe candVictoria nu este un personaj pitoresc absolut deloc.Tanta este o fata de pe drumuri care are o sansa si poate fi primita alaturi de cineva care are inima mare, prin iubire. Pe patul de spital nici macar iubirea nu reuseste sa invinga drogul, e crancen, e mult mai duraVictoria lui Dragos.

A.I.: Corect. Dar e vorba practic tot de o tanara lasata asa, in bataia vantului...

D.I.: Sigur, ea pare asa ca poveste. Nu povestea m-a interesat pe mine ci mesajul. Cum ajungi tu la mesaj, cu ce poveste, ca povestea poate sa fie usoara. Eu pot spun numai prostii, dar daca pun o virgula unde trebuie si mi-ai inteles mesajul, daca in tine trezesc constiinta, eu mi-am atins scopul. Virgula aia inseamna de o suta de ori mai mult decat un dictionar. Asta este lucru interesant, pe asta se bazeaza conceptul Timpuri Noi. Oamenii de la Timpuri Noi se urca pe scena pentru ca au ceva de spus, ei nu spun ca le place sa spuna, ei nu spun ca simt asa, ei spun ca au ceva de spus si simt ce trebuie sa spuna si isi fac simtirea ca sa transmita ceea ce au de spus si de transmis, asta este toata chestia, asta este simplitatea trupei Timpuri Noi. Noi nu mergem ca “asta e genul muzical, ca s-ar vinde mai bine asa, ca forma ar fi asta”. Sigur ca si noi alegem forme cat mai apreciate de oameni, asta incearca fiecare.

A.I.: Care considerati ca e piesa cu cel mai puternic mesaj?

D.I.: “Cuiul”. Ai ascultat-o? Este piesa care are cel mai profund mesaj. Ea e comica, imbraca toate paletele muzicii, adica are si putin funk, si putin din rock-ul anilor ’70 si are si spitirul Timpuri Noi. “Cuiul”, de la celebrul cui batut in talpa, si e foarte interesanta ideea asta pentru ca noi asta facem si asta este un mesaj, este o stare, este o stare nationala.

***

Interviul s-a terminat brusc atunci cand in camera au intrat baietii de la Partizan, in frunte cu Artan, care l-au pupat cordial pe Dan Iliescu si, mirati si ei de proximitatea in care aveau sa-si tina concertele, l-au invitat sa ciocneasca un pahar, dupa care au stat in public la primele doua piese ale formulei Timpuri Noi 2012.