Postfata lui Mani Gutau

“In muzica, arta in general, e ca in dragoste. Doi oameni se intalnesc si se «intampla» impreuna. Nu intrebi o fata frumoasa la prima intalnire daca e botezata ortodox, cum nu mi-am intrebat nici eu colegii din ce familii provin.”

AltIasi: Cand vor gasi fanii ultima piesa din puzzle-ul «Lost End Found»?

Mani Gutau: Noul album ''Lost End Found'' va fi oferit publicului pe parcursul acestui an, vom anunta in curand data oficiala de lansare a noului material discografic, precum si datele incluse in turneul de promovare. Noul album si ineditul sau mod de prezentare vor constitui o supriza placuta pentru ascultatorii nostri si cred ca va fi evident de ce am lucrat atat de mult la acest material. In curand vom sti cu siguranta.

AI: Trupa Urma este un amestec creativ format din multiple nationalitati. Apar disensiuni artistice intre voi cauzate de diferentele de nationalitate ?

M.G.: Dimpotriva, cred ca asta a consolidat fundatia grupului Urma de la bun inceput, din fericire suntem diferiti si tocmai aceste diferente etnice au contribuit la crearea unei armonii artistice. De altfel, atunci cand iti doresti sa colaborezi cu un muzician anume, te intereseaza in primul rand modul si abilitatea partenerului tau de a se exprima muzical, in nici un caz religia, etnia sau apartenenta sa politica. In muzica, arta in general, e ca in dragoste. Doi oameni se intalnesc si se intampla impreuna. Nu intrebi o fata frumoasa la prima intalnire daca e botezata ortodox, cum nu mi-am intrebat nici eu colegii din ce familii provin. Faptul ca impart scena cu oameni din etnii si zone geografice diferite e un privilegiu, in nici un caz un dezavantaj. 

AI: Datorita acestor diferente de cultura, ce elemente noi, specifice zonei de provenienta aduce fiecare din formatie?

M.G.: Cred ca fiecare dintre noi si-a adus involuntar Bucovina, Ardealul sau Havana copilariei sale in muzica pe care o semneaza Urma. Cred ca de asta e si dificil sa inregimentezi acest proiect intr-un gen muzical bine definit, nu am avut niciodata intentia de a ne incadra / limita la resursele si tendintele unui singur gen muzical. Fiecare dintre noi este liber sa isi lase urma proprie in acest proiect, si asta e modul in care am semnat muzica ultimilor zece ani. 

AI: Ai mai spus ca sunteti toti diferiti, ca fiecare are gusturi muzicale diferite. Cum se vede asta, infleunta fiecaruia, in muzica pe care o faceti?

M.G.: Cred ca raspunsul cel mai potrivit la aceasta intrebare e auditia unui material discografic Urma sau participarea la una din reprezentatiile noastre live. Suntem culori diferite, in acelasi portret, si asta tine monotonia departe, aspect extrem de important in muzica, arta in general.

“Nu e o sarcina usoara sa fii singura fata intr-un proiect format majoritar din baieti incapatanati.”

AI: Versurile melodiilor voastre sunt in engleza, pe social media comunicati in engleza, aveti multe concerte in afara... Intrebarea este, va promovati in strainatate prin prisma fatului ca sunteti o formatie din Romania sau mai degraba incercati sa va deziceti de acest profil “patriotic”?

M.G.: Desi e o intrebare pe care o primim mult mai des decat mi-as fi dorit, tin sa va aduc la cunostinta urmatoarele aspecte. Desi in Urma activeaza muzicieni de etnie romana, maghiara, cubaneza sau chiliana, suntem toti cetateni romani. Majoritatea ne-am petrecut copilaria aici si ne iubim locurile copilariei cu sinceritate si consideratie. Nu vad de ce am omite in strainatate faptul sa suntem o trupa romaneasca, cum de altfel nu vad de ce am insista sa imbracam acest proiect in tricolor, la fiecare expeditie muzicala facuta in strainatate. Zambetul meu si al dumneavoastra nu are pasaport si nu necesita viza. Astea sunt aspectele importante in Urma si asta e modul nostru de comunicare. Faptul ca folosim limba engleza ca mijloc de expresie tine si de faptul ca muzica pe care o semnam de zece ani a reusit sa faca oameni sa zambeasca, pe fiecare continent cunoscut. 

AI: Ati avut la un moment dat o ieseanca in trupa (Catrinel Bejenariu). De ce nu mai canta acum cu voi?

M.G.: Nu e o sarcina usoara sa fii singura fata intr-un proiect format majoritar din baieti incapatanati, in alta ordine de idei pentru Catrinel prioritatea numarul unu a fost si va fi lumea teatrala si cinematografica, conform pregatirii sale profesionale. Din cand cand ne vedem, bem o cafea, eventual cantam ceva impreuna. Sunt usi larg deschise in prietenia noastra si cred ca vor ramane deschise si de acum incolo.

AI: Spuneati anul trecut ca „Urma a trasat un standard in industria muzicala romaneasca si vrem sa-l depasim”. Dupa parerea voastra, ati reusit?

M.G.: Categoric da, stim foarte bine in ce context ne-am inceput calatoria muzicala in anul 2003, ce am construit in ultimii zece ani si ce intentii au stat la baza acestui proiect. Totusi, sunt multe alte ganduri frumoase care ar trebui sa primeasca de asemenea atentia si efortul nostru, cu putin noroc si multa sanatate sper sa reusim sa le punem in practica in curand. Fiecare dimineata poate fi mai frumoasa decat alta, fiecare zi are ceva de spus si un artist ar trebu sa fie constient in permanenta de asta. 

“Reconosc sincer, am fost unul din naivii care au crezut ca Nicusor Dan va fi primul Antanas Mockus al politicii romanesti. Poate timpul va tine cont pe viitor si de naivitatea mea.”

AI: Vorbeai acum trei ani de sinceritate. Ai ramas la fel, consideri in continuare ca esti mereu sincer cu publicul?

M.G.: La un moment dat o domnisoara m-a intrebat daca ma supar sa primesc o intrebare delicata. Am rugat-o sa isi adreseze intrebarea, asigurand-o ca nu voi face o criza de nervi si spre suprinderea mea am fost intrebat daca am un fetish cu perechea mea de blugi, pe care ea ii observase in cadrul mai multor reprezentatii live. Vedeti dumneavoastra, acum zece primaveri purtam blugi si camasa, aveam o chitara in brate si doream sa fac muzica. Desi pe parcursul ultimilor ani am pasit pe scene nobile, de poveste, cum ar fi Ateneu, Sala Palatului sau Opera, intentiile mele sunt aceleasi. Actul artistic pentru mine nu e nimic mai mult decat o confesiune publica. Mi-ar fi greu sa rostesc vorbele altora si sa ma introduc in povesti dragute auzului, dar pe care nu le-am trait niciodata. De fapt asta e singura respnsabilitate a muzicienilor implicati in Urma, sa fie sinceri si prezenti in povestea asta, pe scena, in studio sau sala de repetitii. Publicul nu are nevoie de cursuri de teorie sau istorie muzicala sa sesizeze o impostura artistica. Din punctul meu de vedere arta se imparte in doua genuri mari si late. Firesc si nefiresc. Mie imi plac lucrurile firesti.

AI: In momentul in care canti intr-o sala ai posibilitatea sa-ti prezinti concertul ca o piesa de teatru. Schimbi  scenariul de la concert la concert?

M.G.: Categoric o reprezentative live sustinuta intr-o sala de spectacol difera si necesita o abordare diferita fata de un concert sustinut in club sau in cadrul unui festival. Nu stiu daca le-as clasifica ierarhic, pentru mine fiecare locatie are avantajele si dezavantajele proprii. Cert e ca intr-o sala de spectacol de factura clasica, si aici ma refer la genul scaune/ loje/ etc, beneficiezi cu siguranta de conditii optime pentru sustinerea unei reprezentatii live si trebuie sa iti pregatesti actul artistic ca atare. Privind scenariul, chiar daca as canta acelasi playlist Urma la fiecare concert, mi-e greu sa cred ca vreodata o piesa va suna la fel. 

AI: Am vazut ca va implicati in actiuni civice. Cum credeti ca pot artistii sa contribuie la efortul societatii civile in Romania ?

M.G.: Personal cred intr-un echilibru existent intre momentele petrecute pe scena si cele consumate in afara ei. Un artist poate inspira, forma opinii atat timp cat e sincer si bine intentionat in demersurile sale. Daca militezi pentru bun simt, corectitudine, fairplay si responsabilitate, trebuie sa constientizezi ca primul argument sunt urmele tale muzicale. Modul in care oferi reprezentatiile live, felul in care hotarasti si alegi sa iti construiesti materialele discografice, felul in care alegi sa iti formezi o comunitate de ascultatori. Din pacate in Romania sunt foarte multe voci de carton, care denunta pe scena intr-un mod ironic  propriile abuzuri si neajunsuri, fara a face eforturi considerabile de a constitui un exemplu demn de urmat. Intr-un fel inteleg, deoarece e mult mai simplu sa arati cu degetul decat sa iti pui mainile la treaba. Din pacate, genul asta de atitudine formeaza idoli falsi si directii gresite, in care scopul principal e cel de a vana greseli, nu de a oferi alternative corecte.

AI: Tot la nivel de implicare extra-artistica. L-ai sustinut pe Nicusor Dan la alegerile locale din Bucuresti de anul trecut. Crezi ca trupele romanesti ar trebui sa se implice mai mult in viata politica?

M.G.: Trupa Urma nu s-a implicat niciodata in vata politica. Am avut doua demersuri sau interactiuni cu sfera politica, primul capitol fiind suspendareaa abuziva a unui presedinte ales democratic si al doilea capitol fiind sustinerea entuziasta si neconditionata oferita unui candidat independent la Primaria Capitalei, caruia i-a fost atribuit intr-un mod incorect un prag electoral lipsit de fairplay, care cred ca fara acel eveniment de sustinere ar fi fost relativ dificil de trecut. Noi am cantat la Arenele Romane pentru fairplay si corectitudine la adresa unui candidat care merita sa participe la aceea cursa electorala. Un om deosebit, pe care sunt extrem de onorat ca am avut ocazia sa il cunosc, si care a facut extrem de mult bine Bucurestiului, in comparatie cu contracandidatii sai. Reconosc sincer, am fost unul din naivii care au crezut ca Nicusor Dan va fi primul Antanas Mockus al politicii romanesti. Poate timpul va tine cont pe viitor si de naivitatea mea.

AI: Impliniti anul acesta 10 ani de existenta. Cum vedeti Urma in 2023?

M.G.: Mi-ar placea sa vad o Urma atenta la viitor si urme noi. Planuind calatorii noi, alaturi de colegii mei. Sper sa reusim sa intinerim in continuare impreuna, cel putin pana in 2023.