Muzica si teatru pentru copiii mari si mici

Interesul pentru spectacolele destinate copiilor a crescut considerabil in urbea Iasilor. Mizam cu totii, parinti sau nu, ca prezenta micilor spectatori la evenimentele destinate lor sunt, in prim nivel - elemente de divertisment, background-ul constituind fundamentarea cat se poate de serioasa a dezvoltarii lor interioare, prin impactul mesajului transmis, o educare a simtului civic, al bunatatii si respectului, dar, poate cel mai important, o conexiune cu artistul, cu actul artistic in sine, impactul live fiind mult mai puternic decat cel din fata televizorului.

Astfel, pe langa etalonul Iasului pe aceasta linie, Teatrul de copii si tineret „Luceafarul”, cu un parcurs continuu si de traditie, au aparut trupele de teatru de papusi si marionete independente, tineri absolventi ce isi cauta o cale in lumea artei dramatice, ce condimenteaza si educa artistic copii iesenilor de la varste fragede, prin deplasarile lor in gradinite sau scoli.  

O idee constructiva si de impact imediat a fost cea a Ateneului din Iasi, care a consimtit la desfasurarea spectacolelor pentru copii. Mergand pe linia promovarii si incurajarii tinerelor valori, s-a construit o trupa de actori care va sustine spectacole de teatru, pe paliere diferite ale acestui gen de arta: pentru copii, pentru adulti, de revista, de improvizatie, teatru muzical.

Dovada reusitei de initiativa este faptul ca, pe gerul ce ne-a cuprins zilele acestea, la ora 11, sambata 21 ianuarie, Sala Mare Radu Beligan a Ateneului din Iasi a fost plina, inclusiv pe scaunele aditionale, creand o atmosfera calda si primitoare unui public pretentios si sincer in exprimare, copii de toate varstele, de la cateva luni chiar, pana la adulti si bunici (accentuez faptul ca si adultii s-au simtit copii!). Am asistat la spectacolul muzical-dramatic Peter Pan, in regia lui Iulian Ioan Sandu, ce isi marturiseste provenienta inspiratiei in conceptia regizorala: Fiecare dintre noi am avut un Peter Pan care ne salva de reguli și era visul nostru de libertate. Peter Pan este un vis, o speranță că vom fi bine, că vom fi mari și puternici și le vom ști pe toate și nimeni și nimic nu ne va putea opri din drumul nostru. Haideți să închidem pentru o clipă ochii și să ne aducem aminte de copilărie. Haideți să ne lăsăm cuprinși de bucuria amintirilor și să parcurgem împreună această minunată poveste a lui Peter Pan, acest vis pe care cu toții l-am trait.

 Din impletirea fericita intre parinte, cantaret, actor si muzician a rezultat un regizor inspirat - Iulian Sandu, cu o conceptie armonioasa si bine structurata in temporalitatea actului artistic, cu momente de teatru captivante si, poate cel mai important, in constructia unei relatii  interactive cu micii spectatori. Peter Pan este o piesa de rezistenta in contextul muzical romanesc al lucrarilor destinate genului scenic pentru copii, meritul compozitorului Laurentiu Profeta este acela de a crea un spatiu muzical atemporal, accesibil publicului de varste mici, cu valente pozitive, pe un tipar clasic de constructie a genului, in care subtilitatea mesajului moralizator (libret Eugen Rotaru) priveste atat spectatorul-copil, cat si spectatorul-adult: Cu copii trebuie sa stii, sa vorbesti mai ingrijit!/ Sa nu-nvete lectia gresit, cu copiii nu-i de glumit!

Travaliul dramaturgic a fost gradat, atat sub aspect teatral, cat in special muzical. Un element de impact ce a amplificat receptarea mesajului a fost folosirea vocilor solistice de opera, inregistrate, in momentele muzicale elaborate, in arii, duete, momente colective (pregatirea muzicala Raluca Zaharia), o varianta regizorala reusita, tinand cont de dificultatea tehnica vocala implicata de partitura si de faptul ca interpretii de pe scena sunt actori si copii, nu solisti profesionisti. Remarc si culoarea orchestratiei lui Flavius Mogosan, ce a recurs la o paleta simpla, dar de efect, in transcriptia instrumentala (pian, vioara, violoncel, clarinet). Ce m-a surprins in conceptia regizorala a fost inserarea unei sectiunii introductive din Dies Irae de Wolfgang Amadeus Mozart, cu scop clar, cu siguranta indeplinit, de amplificare a tensiunii momentului ales: confruntarea intre Peter si Capitanul Hook.

Peter Pan (Codrin Danila) a reusit constructia unui personaj-copil inocent, idealist, ce isi concepe o lume privata de reguli si constrangeri materiale, in care visele devin reale si nu pot fi spulberate. Asocierea lui cu Wendy (Cezara Fantu), personaj plin de candoare, de gingasie si feminitate, a fost una reusita conturand sentimentul cald al prieteniei, cuplul de copii inocenti si puri ce descopera emotia primului… sarut pe obraz (o scena ce sta sub simbolistica infinitului, a prieteniei eterne, amplificata si de varianta scenografica a proiectiei video, ce prinde teren in productiile dramatico-muzicale actuale, si nu numai).

Conexiunea cu publicul a fost intensa, copiii spectatori au participat exclamativ in toate scenele de comunicare, actorii tineri si energici au completat acest demers artistic, implicandu-i activ si direct in desfasurare prin intrebari, prin momente interactive de coregrafie, prin varianta regizorala a intrarii in scena de pe lateralele salii, pe langa ei. De asemenea, s-a condimentat firul actiunii prin mici glumite cu copii, chiar si cu parintii, in special prin interventiile Capitanului Hook (Vlad Baba), care a fost spumos, ironic (cu precadere asupra unei doamne…blonde!), putin cam infricosator, in special pentru copii mai mici, dar cu siguranta in caracterul unui pirat veritabil, plin de sine, un personaj puternic, dar cu un punct vulnerabil: Crocodilul Tic-Tac, personaj hazliu si captivant interpretat in caracter de Ana Hegyi.

Am remarcat desigur prestatia parintilor si a fratilor lui Wendy (Erica Moldovan si Andrei Ciobanu, respectiv Nicholas Kerezsy si Teodor Giurcanu), ce mi-au facut o impresie foarte realista asupra relatiei interfamiliale, cu o mama afectiva si feminina alaturata unui tata serios, implacabil, cu principii „solide” (ce nu ia siropuri vitaminizante, nici macar de dragul copiilor, stiut fiind faptul ca barbatii au o repulsie pentru medicatie sau medici!), impliniti de doi copii frumosi si imaginativi. Personajele colective, atat cel format din Copii pierduti (Piulilă – Gheorghe Ștefan; Ronțăilă - Breban Teodor; Șugubeață – Răileanu Matei; Inimosul – Gheorghe Dragoș), cat si cel al Piratilor (Scăfârlie - Arun Cotic; Pârjol - Genovel Alexa; Ferestruică – Marian Nechifor; Gălușcă – Ionel Apetrei), au completat fericit actiunea, facand deliciul publicului de varste mici si nu numai.

Rezonanta acestui spectacol s-a simtit profund pe fetele si in sufletele micilor interlocutori la actul artistic, inclusiv ale celor doi copii ai mei, le spun interlocutori fiindca participarea intensa la toata desfasurarea a fost culminata de anvergura si vacarmul sonor creat la finalul spectacolului, in incercarea de a-i povesti d-nei Darling tot ce s-a intamplat. Spectacolul si-a indeplinit cu siguranta scopul de a capta si motiva educativ-artistic categoria de varsta cea mai dificil de sincera in feedback, a insuflat tuturor emotia jocului si inocenta copilariei, deschiderea spre a visa si bucuria de a fi copil.

Comunicatul de presa si distributia completa o gasiti aici.