- 9492
Marcel Bostan este un personaj. Nu doar vocalistul celei mai de succes trupe din Republica Moldova, dar si un om pe cat de simplu pe atat de profund. Dupa concertul de la Iasi, din Underground Pub, am stat de vorba cu el despre cat de important e sunetul intr-un show live, despre situatia din Republica Moldova, cum a inceput Alternosfera sa cante in limba romana si care ii sunt reperele atat din cultura pe care o impartim, dar si din muzica internationala.
“Noi preferam sa venim cu echipamentul nostru de-acasa fiindca asa e mai simplu pentru toti: si pentru noi, si pentru cluburi, si pentru publicul care vine la concert.”
AltIasi: Aveti un sunet plin, bun, specific trupelor occidentale, daca pot defini asa calitatea, atat in materialele de studio, dar si live. Care e secretul? Veniti cu sculele voastre, aveti sunetistul vostru?
Marcel Bostan: Daca vorbim despre concert, la prima vedere Alternosfera pare o trupa foarte complicat de sonorizat, pentru ca are multe componente. Adica nu e o chestie in care, de exemplu, chitaristul isi conecteaza crunch-ul (n.r. efectul de distors, in cazul acesta) si are drumul batatorit, nu mai schimba nimic tot show-ul.
Chestia e foarte simpla: muzica e si ea o matematica. Mai concret, cand ai trei chitari nu ai cum sa suni “ingust”. Noi preferam sa venim cu echipamentul nostru de-acasa fiindca asa e mai simplu pentru toti: si pentru noi, si pentru cluburi, si pentru publicul care vine la concert. Este un efort extra din partea noastra, dar noi suntem inca tineri si putem ridica o boxa. Bine ca le-avem, stii?! (rade) Atunci cand vrei sa ai mai multe concerte, cand vrei sa extinzi harta oraselor acoperite, nu toate locatiile au posibilitatea sa-ti ofere scule sau trebuie sa le inchirieze la randul lor. Astea sunt alte costuri, plus ca nu stii ce surprize pot aparea; tu dai rider-ul tehnic, dar... este un specific. De aia noi preferam sa venim cu echipamentul pe care l-am strans in timp. E altfel.
In ceea ce priveste sunetul, noi avem studii muzicale si suntem foarte pedanti in tot ce facem. Cand tu lucrezi in repetitii si faci un aranjament, o piesa noua, e o faza, o energie. Atunci cand inregistrezi chestia asta sunt cu totul alte vibratii. Iar noi, iti spun sincer, am stat foarte mult la albumul asta. Si de aceea in concerte un sunetist care a lucrat macar un show cu noi are foarte putin de lucru.
AI: Si deci aveti sunetistul vostru?
M.B.: Cel mai interesant e ca ultimele sase concerte le-am dat fara sunetist. Persoana cu care colaboram are si alte contracte cu companii mai mari si a fost plecata. Noi avem un mixer digital foarte sanatos, proaspat achizitionat, Digidesign Venue SC48, actualmente cred ca cel mai bun mixer digital. Noi am ajuns la ora 6 si ceva seara in Iasi de la Constanta, si – daca mai aveam o ora era mai bine – deja la 8 puteam lucra concertul.
AI: Asta inseamna ca aveti setarile predefinite in mixer. In cazul asta setlist-ul trebuie sa fie foarte rigid, nu?
M.B.: Nu neaparat. Asta e treaba noastra ca muzicieni, ca instrumentisti, sa avem sunetele foarte bine balansate intre ele, si sa putem aborda orice piesa, fie ca este sau nu in setlist.
AI: Stiu ca nu-ti place termenul de “fan”, dar reactia lor este fantastica, atat la concerte cat si pe social media, comentariie la clipurile de pe youtube sunt savuroase. Va simtiti staruri rock? Va ajuta notorietatea in viata de zi cu zi? Si daca da, unde se simte mai pregnant: in Romania sau acasa?
M.B.: Noi am stiut foarte bine sa filtram si sa ne autoeducam atitudinea fata de tot ce ni se intampla. Noi suntem foarte simpli, ca oameni, dar asta nu inseamna ca poti sa vii la mine pe strada, sa-mi pui mana pe umar si sa ma zgaltai (rade). Noi n-avem probleme cu comunicarea in afara scenei, dar am fost putin retrasi. Niciodata n-am vrut sa dam interviu, pentru ca treaba noastra e sa cantam. Eu inteleg ca PR-ul si promovarea e foarte importanta, dar consideram cu muzica e mai importanta decat 150 de clipuri sau decat comunicarea.
Noi in 2007 am disparut. Asa am vorbit intre noi: nu mai stiam unde mergem, ce se va intampla mai departe. Poti lucra concerte mereu, dar vine o zi cand nu mai esti solicitat, nu mai esti apreciat. Iar noi in 2007 am zis ca ne oprim, am luat o pauza timp de 2 ani. In timpul asta ne-am construit un studio - casa, cum s-ar spune – si ne intalneam in fiecare seara si vorbeam despre ce ne doare si am reusit sa ajungem la o forma. Doi ani mai tarziu, in 2009, fara concerte, fara PR, albumul era ascultat, avea deja reactii foarte sanatoase pe youtube, in social media.
Reactia publicului... Ne bucuram foarte mult cand ajungem si avem sala plina, e important. Si-atunci intelegi pentru ce lucrezi. Si noi pe scena lucram ca si cum ar fi ultimul concert. Adica chiar daca stiu ca am concert si a doua zi, in seara asta pot sa cad si-n bot si termin concertul.
“Republica Moldova, ca stat suveran si independent, este o chestie foarte trista. Noi nu am avut nicidata suficient curaj, sau n-am avut lideri politici care sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume.”
AI: Cat ati facut de la Constanta la Iasi si cat faceti de obicei de la Iasi la Chisinau?
M.B.: Constanta – Iasi, 485 de km daca nu gresesc, in jur de 7 ore? Si de la Iasi la Chisinau avem 130 de km si facem cam 3 ore, cu tot cu vama.
AI: Atunci de ce e asa de mare distanta? Spui in toate interviurile ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului apartin aceluiasi spatiu cultural, insa nu toti artistii din Rep. Moldova au acelasi convingeri. De exemplu, Pavel Stratan a fost imaginea Partidului Comunist la ultimele alegeri, iar Zdob si Zdub au refuzat sa comenteze evenimentele din aprilie 2009, ca sa nu spunem ca au avut declaratii contradictorii fata de Romania. Iar zilele trecute Dan Balan (ex-Ozone) a trebuit sa dea dezmintiri dupa ce un ziar romanesc acreditase ideea ca ar fi spus intr-un interviu ca romanii sunt cea mai rea natie din lume. Cum si-a format Alternosfera pozitia fata de subiectul mentionat si care crezi ca ar fi caile prin care sa se imbunatateasca perceptia reciproca la nivel de mase?
M.B.: Situatia este foarte trista la capitolul asta. Eu nu apreciez deloc artistii care participa in campanii electorale. Noi mergem la tot felul de talk-show-uri, mese rotunde, dar promovam o idee sau alta. Noi am avut foarte multe propuneri sa lucram in campanii electorale, dar am reusit sa refuzam de fiecare data. Fiindca nu chiar totul in viata asta se face doar pentru bani. Niciodata nu am participat si nici n-o s-o facem.
Republica Moldova, ca stat suveran si independent, este o chestie foarte trista. Noi nu am avut nicidata suficient curaj, sau n-am avut lideri politici care sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume. 60 de ani au fost frecati la cap buneii nostri, parintii nostri, care peste noapte au trebuit sa invete alfabetul chirilic, sa numeasca limba “moldoveneasca” si tot asa. Crearea a tot felul de spatii de conflict cum este Transnistria, Gagauzia, care cer autonomie. Chestie care e venita de pe timpul lui Troscki, care spunea ca cel mai bun instrument de promovare a intereselor geo-politice este crearea spatiilor separatiste. Noi avem in coasta, la 70 de km, un regim separatist.
Noi n-am avut niciodata concerte in Transnistria si sper sa ajungem acum, pe 15 decembrie, sa cantam acolo. Un concert doar in romana, desi acolo nu se vorbeste romana. Sunt orase din Moldova unde daca ma duc sa cer un Tuborg in romana ma intreaba “Ce?”, desi el intelege ce vreau, importante sunt primele cuvinte, ca nu sunt in rusa. Mie imi place foarte tare rusa, in trupa comunicam mult in rusa. Dar niciodata nu o sa acceptam cand cineva ne pune piciorul pe piept si ne spune ce sa facem.
Noi cand am inceput, ca formatie, cantam in rusa. Pentru ca noi cand eram pici si umblam pe la concerte sau ne uitam la televizor se canta doar in rusa. Noi suntem foarte influentati de cultura rusa, care e o cultura minunata. Desi rusul care traieste in Rusia e rus, cel din Moldova are deja ceva mai mult balcanic decat rusesc in el. Si noi am scris primele versuri in rusa si ni se parea destul de ok, pentru ca nu erau prea multe trupe care sa cante in romana.
Primele cantece care au aparut in romana pareau mai mult niste glume. Hardcore moldovenesc, care e o compozitie grea, serioasa, frumoasa, nu poti sa spui ca are o valoare lirica sa te faca sa spui: “Vai, ce frumos poate suna in romana, cantata!” Eu nu stiu niciun album al formatiei Iris, n-am stiut pana prin ’97 de niciun album Holograf, cunoasterea muzicii romanesti era zero.
“Cand s-a apropiat unul dintre organizatori si ne-a spus “Prietene, conceptul festivalului spune ca trebuie sa canti doar in rusa”, noi am cantat doar in romana si piesa in rusa n-am mai cantat-o.”
AI: Cum ati inceput voi sa cantati in romana?
M.B.: Era anul 2003, cand am avut primele tentative de a scrie versuri in romana. Era foarte ciudat pentru ca la Chisinau se vorbeste foarte mult rusa, cantasem doar in rusa pana atunci si, in general, daca vrei sa canti trebuie sa folosesti ori rusa ori engleza. Atunci am inceput sa colaboram cu primul director (n.r. manager) al formatiei, dl. Munteanu, si in februarie am intrat in studio, am tras doua piese - una in rusa si una in romana - si aveam dubii, voiam sa filmam ceva sa vedem reactiile. Am hotarat sa filmam cu Igor Cobileanski. Nu ne cunoasteam. Artur l-a contactat si am mers la un studio in centrul Chisinaului.
Punem prima piesa in rusa, “Da, dragut, bine.” Punem Wamintirile, asta spune “O, pe asta filmam, eu deja vad imaginile: pionieri...” Noi i-am spus ca e suficient sa punem doar copii, nu voiam sa facem politica, e suficient de sociala si doar cu copii. Si interesant e ca era prima piesa Alternosfera in romana promovata la radio si a prins foarte bine. Chiar si pana astazi e una dintre cele mai solicitate piese ale formatiei si practic au fost doar 1-2 concerte in care sa nu fi fost interpretata.
Cum am trecut complet in romana? Cand am mers la primul festival, era un festival foarte frumos, organizat in Chisinau dupa un concept din Rusia, in care erau de fapt 80% trupe din Rusia. Noi tocmai eram cu Wamintirile si am fost invitati sa cantam. Cand s-a apropiat unul dintre organizatori si ne-a spus “Prietene, conceptul festivalului spune ca trebuie sa canti doar in rusa”, noi am cantat doar in romana si piesa in rusa n-am mai cantat-o. Cand cineva iti spune tie, vorbitor de limba romana, sa canti doar in rusa, sau doar in romana, sau doar in engleza... Muzica n-are nationalitate, intelegi?
AI: Aici se leaga foarte bine de urmatoarea intrebare de pe lista mea: o mai buna cunoastere a fenomenelor si produselor culturale care apar de-o parte si de alta a Prutului ar putea ajuta? Si daca da, cu ce ai incepe?
M.B.: Cu ceea ce tine de patrunderea muzicii romanesti in Moldova. Noi suntem o piata foarte putin dezvoltata, din toate aspectele. Chiar si sa faci un concert mai mare, noi nu avem spatii pentru asa ceva, sunt costuri extra care tin de sunet, de... Salile nu sunt dotate, nu avem cluburi specializate. Noi nu avem o locatie de o asemenea capacitate (n.r. Underground Pub), trebuie sa facem intr-un teatru sau... Este un club unde vin trupe romanesti, se cheama Albion...
Pe de alta parte, in Moldova nu exista radio. Radio-ul din Moldova este absolut ineficient. Nici nu pot sa-ti numesc vreun post, nu ma intereseaza. Romania e o tara mare, ai unde sa circuli intre orase. In Moldova distantele sunt foarte mici: dupa 100 de km esti in vama, 70 de km ai pana in Transnistria. Avem televiziune care este foarte eficienta. In Romania, Guerrilla la nivelul Bucurestiului are o audienta mare, iar posturile muzicale stau mult mai prost. In Moldova radio-urile n-au niciun fel de ratinguri. Trupele romanesti nu au productii video, nu au interes sa se promoveze in Republica Moldova. Exista ICR.
AI: Ai simtit vreo schimbare de cand a aparut ICR Chisinau?
M.B.: Absolut!... nimic. ICR Chisinau are alte prioritati: monumente, carte, inteleg ca finanteaza o revista. Inteleg ca acum s-au schimbat multe, inclusiv in ICR Chisinau, si nu vreau sa abordez capitolul asta, fiindca noi am avut colaborari cu ICR, si nu doar la nivel de formatie.
Cred ca cel mai reusit proiect ICR Chisinau a fost cand am adus Phoenix si noi am luat parte la procesul de organizare, ne-am ocupat de tot ce a tinut de scena, sunet. Si a iesit foarte bine, cred ca au fost cei mai eficienti bani investiti de ICR in promovarea imaginii.
Pentru ca noi, moldovenii, cu parere de rau, cred ca avem un complex fata de fratii romani in ceea ce tine de comunicare. Si eu am complexul asta, mi-e mai greu sa comunic cu cineva din Romania decat cu un moldovean, si asta e din cauza accentului. Chiar daca toata lumea imi spune “Stai linistit, ca aveti un accent foarte specific si dragut.”
Noua ni s-a spus timp de 60 de ani ca romanii-s rai, romanii-s rai si rusii-s buni. Intelegi? In primul rand totul incepe de la politicienii care n-au avut niciodata curaj sa spuna lucrurilor pe nume. Eu incearca acum foarte mult sa polarizeze electoratul, cine e pro si contra Europa.
Eu nu sunt radical, din fire, si nici nu vreau sa tai cu cutitu-n carne vie. Nu vreau nici sa fiu indiferent fata de ceea ce se intampla. Dar eu de pe scena n-am sa cobor pe baricade. Adica eu o sa-mi fac datoria, o sa merg la vot si n-am sa permit altora sa... Trebuie sa vii in Moldova si sa stai jumatate de an sa vezi cat e totul de grav si simplu. Grav e pentru ca suntem indiferenti, iar simplu este fiindca ... mai simplu decat sa spui lucrurilor pe nume...
“Alternosfera este o influenta intre rock-ul rusesc si cel alternativ. Adica noi am absorbit ca un burete din toate culturile cate ceva si am creat ceva al nostru.”
AI: Ce trupe romanesti crezi ca ar avea cautare in Moldova?
M.B.: Au fost multe trupe. Chiar recent Luna Amara, si OCS, Vita de vie, Grimus... au fost multe, aproape toate. La festivaluri, in cluburi. Insa iarasi, n-au un public... Daca ajungi la Chisinau cu un concert ai 100-150 de oameni, mult prea putin fata de cat ar merita. Si aici e si vina trupelor: daca nu ai unde te promova trebuie sa depui tu un extra efort sa ajungi, pentru ca Chisinaul este un oras frumos, nu trebuie sa mergi prea departe ca sa ajungi acolo. Eu repet, la noi radioul nu este deloc eficient si nu incearca sa-si promoveze produsele la televiziunile locale. Eu cred ca sunt multe televiziuni care ar accepta materialele video ale trupelor romanesti. Pur si simplu nu-si dau interesul.
AI: Dar care sunt trupele romanesti care-ti plac tie?
M.B.: La fiecare trupa imi place ceva, am lucrat cu cele mai cunoscute. Eu mai degraba as spune ce ar trebui sa faca ele: sa cante in romana. Pentru ca au fost cazuri in care ma certam cu anumite persoane pe subiectul asta. Eu le spuneam cand se plangeau ca “Public n-avem, cluburi n-avem, toti sunt manelisti, cocalari...” Ca sa aiba o penetrare mai mare pe piata locala trebuie sa cante in primul rand in romana. Pentru ca engleza da, e o limba internationala, dar atat timp cat noi nu rupem piata locala n-are rost sa ne gandim, wow, la largirea orizonturilor. Nu stiu de ce trupele romanesti prefera sa cante in engleza. Asta e o problema mare.
Brit-rock-ul e ceva deja traditional, cum e la noi folclorul, ca si cum ar veni Nicolae Botgros si lautarii si ar canta... Noi vrem sa cantam folclor strain. Un englez n-o sa fie niciodata convingator cantand o doina. Muzica nu trebuie sa aiba un stil anume, nationalitate.
AI: Totusi as putea sa-ti dau drept contra-argument o gramada de trupe care nu provin din spatiul de limba engleza si au avut un succes enorm acolo, mai ales din tarile nordice.
M.B.: Cred ca cel mai reusit proiect din ultimii 10 ani este Rammstein-ul, care a demonstrat ca germana poate fi o limba cantata si-n America. Nu pot sa-mi imaginez Ramstein intr-o alta limba. Conteaza foarte mult specificul national. Desi noi n-avem folclorul in liniile melodice ale pieselor Alternosfera, el sta la baza armoniilor. Alternosfera este o influenta intre rock-ul rusesc si cel alternativ. Adica noi am absorbit ca un burete din toate culturile cate ceva si am creat ceva al nostru. Si cantam si-n romana, chiar iar e ceva specific. Noi nu putem sa promovam limba fara sa cantam in romana.
“Cele mai cunoscute piese de la Beatles, Eagles sau Metallica nu sunt cantecele care definesc stilurile abordate de formatiile respective.”
AI: Spune-mi atunci un scriitor roman contemporan pe care sa-l fi citit si un film al noului val care sa te fi impresionat.
M.B.: Am sa-ti spun o chestie care o sa para ciudata: eu nu citesc deloc. N-au reusit parintii sa ma molipseasca, cred ca din cauza lui frate-meu mai mare nu citesc. El si cand manca, si cand dormea si cand se trezea era cu cartea in mana. Eu eram putin mai rebel, asa, si mai neastamparat de felul meu. Mie mi-au pus pianul in camera si mi-au zis “Ocupa-te!” Si nu mai aveam timp sa citesc, si imi pare rau. Cand citesc, citesc carti de specialitate sau tot felul de reviste colorate.
AI: Dar la filme nu te uiti?
M.B.: Nu, nu ma uit nici la televizor. Eu sincer iti spun, n-am cum sa impresionez pe cineva intr-o discutie despre filme.
AI: Care e trupa ta preferata? Si care e cel mai tare concert la care ai asistat?
M.B.: Daca am sa-ti spun ca nici la concerte nu merg... Nu-mi place nicio trupa asa, de la A la Z. Se intampla foarte rar sa-mi placa un album de la cap la coada. Pentru ca atunci cand asculti foarte multa muzica...
La baza avem armonia, linia melodica si ritmica. Ai cateva momente pe care trebuie sa le strangi, ca un puzzle, sa transmita un fel de emotie. Cand gasesti acea emotie care te reprezinta te auto-definesti.
Partial, noua ne place trupa Alice In Chains. Placebo, partial, nu suntem de acord cu ei totalmente. Toate trupele mari au ceva bun, chiar si Linkin Park, Metallica, Rammstein.
Hai sa-ti spun o concluzie la care am ajuns mai demult. Cele mai cunoscute piese de la Beatles, Eagles sau Metallica nu sunt cantecele care definesc stilurile abordate de formatiile respective. Raman Yesterdays, Hotel California sau Nothing Else Matters. Si de aceea atunci cand tu ma intrebi care sunt trupele preferate, eu o sa-ti raspund ca am doar cantece preferate.
AI: Da-mi atunci cateva piese de pe playlistul tau de zilele astea.
M.B.: Zilele astea ascult cu mare drag un album proaspat lansat al unei trupe din Rusia, Spleen.
Dar vreau sa revin: eu nu sunt adept in a da un nume, in a fi categoric. Categoric trebuie sa fii numai in ceea ce tine de calitate.