Interviu: Ionut Titu aka Silent Strike

“Multi nu cred ca piesele sunt compuse doar de un singur om.”

 AltIasi: Un site anunta ca “trupa bucuresteana de muzica electronica Silent Strike va sustine un concert live in clubul Mojo din Iasi.“ Iar intr-un comentariu pe pagina noastra de facebook, un fan ii felicita pe “baietii” de la Silent Strike. Esti trupa sau esti muzician?

 Ioan Titu: (rade) Nu, nu sunt trupa. Se face confuzia asta destul de des si nu stiu de ce, pentru ca eu am scris si pe Facebook si pe alte site-uri ca Silent Strike e Ionut. Au aparut niste filmari cu mine in diferite formule live, pentru ca nu cant de fiecare data singur. Am invitati: colaborez cu instrumentisti, cu jazz-meni, cu hip-hop-eri, cu diverse voci, mai tot timpul cu Dan Basu la visuals, si nu stiu, poate ca oamenii aia au vazut filmari de pe youtube in formulele amintite si cred ca e vorba de o formatie. Multi nu cred ca piesele sunt compuse doar de un singur om, fiind si albumele atat de variate.

 A.I.: Sa fie din cauza ca tu faci toate instrumentele pe calculator?

 I.T.: A, nu, sunt o gramada de compozitori de muzica electronica care fac asta. Dar eu pot sa cant la chitara si sa-mi inregistrez propria chitara, sa fac un ritm pe calculator, sa folosesc sintetizatoare sau alte gadget-uri, scule… Nu trebuie sa fii o formatie ca sa faci asta. Si se obisnuieste chiar si in formatie, inclusiv in cele de muzica rock, ca un singur om sa compuna iar ceilalti sa cante ce-a compus omul ala.

 A.I.: Apropo de numarul de instrumente pe care le faci pe calculator, care e numarul maxim (n.r. de instrumente) pe care le-ai avut simultan pe o piesa?

 I.T.: Nu stiu exact, dar acum de exemplu lucrez la o piesa, la un remake, si am vrut sa vad cum ar suna cu orchestra: erau 34 de canale pe mixer, deci sunt multe instrumente in acelasi timp, dar nu asta conteaza. Adica am si piese cu un simplu pian si doar o chitara, si ating ceea ce trebuie, starea pe care am vrut-o.

 A.I.: Am vazut pe pupitrul tau o cantitate impresionanta de echipament. Care sunt “sculele” fara care nu poti presta live? Un fel de echipament minim.

 I.T.: Cred ca imi trebuie neaparat o clapa, un laptop si o placa de sunet, dar de obicei vin si cu un sintetizator-doua si cateva gadget-uri electronice.

“Multi imi ziceau ca eu ar fi trebuit sa primesc cadouri de ziua mea, dar eu simt nevoia sa ofer ceva pentru ca primesc foarta multa atentie in acea zi, mai ales pe internet.”

 A.I.: Ai declarat ca ti-ai dori sa poti folosi mereu instrumentisti care sa dea muzicii un sunet acustic, mai cald decat cel ce vine din calculator. Cat ar costa un set-up complet pentru un concert acustic Silent Strike?

 I.T.: Nu mi-as dori mereu, dar imi place si formula asta. E un alt vibe la concertul acustic, e o alta stare si pentru public si pentru noi, altfel repetam in sala de repetitii impreuna. Sunt doua lumi diferite, doua concerte diferite. Si cat ar costa… nu stiu, nu e un pret anume. Depinde de unde ar trebui sa cantam, de ce, si de cate persoane am fi – am cantat si cu un cvartet de corzi si eram noua oameni pe scena. Dar oricum, cresc mult costurile. Daca ar fi sa cantam in alt oras, pe langa onorarii s-ar adauga si transportul si cazarea.

 A.I.: Ramanand la instrumente, de ce numele Instrumentals pentru ultimul tau album?

 I.T.: E vorba de instrumentale… De obicei producatorii de hip-hop folosesc denumirea de instrumental cand fac un negativ pentru un MC. Eu am facut albumul asta ca o compilatie, cu majoritatea instrumentalelor folosite in colaborari - nu neaparat cu hip-hop-eri, dar in majoritatea cazurilor cu MC sau cu voci ca Alexandrina, Maria Radu, Madam. Si simplu, Instrumentals, pentru ca nu am vrut sa fie un mare concept, de-aia l-am dat si gratis. Sunt colaborarile mele pe care oamenii le stiau cu voci, si multi imi cereau pe net doar negativul. Voiau sa auda piesa fara voce, si nu ca ar avea ceva cu vocea, dar chiar am observat ca-ti creeaza o alta stare daca asculti fara voce o piesa Silent Strike.

 A.I.: Uite, aici ne putem lauda ca am fost primii care am facut o recenzie, la nici 3 zile dupa ce l-ai lansat. Care e povestea albumului si cum ti-a venit ideea sa-l oferi gratuit chiar de ziua ta?

 I.T.: Ideea mi-a venit acum doi ani, cand am implinit 27 de ani pe 27 august si am oferit gratuit piesa 27. Cumva anul trecut mi-a parut rau ca nu am mai dat ceva gratuit, si am zis ca pentru urmatorul an o sa pregatesc ori piese unreleased, ori faza asta cu instrumentals care a si ramas pana la urma. Sa dau ceva gratis…asa simt, ca pe un cadou. Multi imi ziceau ca eu ar fi trebuit sa primesc cadouri de ziua mea, dar eu simt nevoia sa ofer ceva pentru ca primesc foarta multa atentie in acea zi, mai ales pe internet.

“Traiesc din Silent Strike, din concerte si rar unele job-uri pe sunet, muzica de film sau sound design, dar numai din muzica, nu stiu sa fac altceva.”

A.I.: Ne stim de cand faceai facultatea la Iasi si la anumite petreceri date de colegii din apartamentul in care stateai, pe langa ce zdranganeam noi la chitara, ne aratai mostre din muzica pe care o faceai. Daca despre traiectoria muzicala s-a scris destul de mult intre timp, spune-ne despre Ionut Titu, ce a facut el de cand a plecat din Iasi.

 I.T.: In afara de faptul ca m-am mutat in Bucuresti si mi-am vazut doar de, sa zicem, cariera muzicala, cand stateam in Iasi viata se impartea intre mersul la facultate si compus, noaptea. Dar aveam trei oameni in public: colegii de apartament. S-a schimbat vizibilitatea, atentia oamenilor e altfel. Pe muzica e clar ca s-au schimbat multe lucruri. Eu nu m-am schimbat cu nimic, doar ca am schimbat orasul…

 A.I.: Si cum te-ai adaptat la Bucuresti? Ce faci acolo, cum iti castigi existenta?

 I.T.: M-am adaptat destul de greu… In primii doi ani am lucrat la un studio si in paralel pentru proiectele personale. De-atunci din 2007, nu mai lucrez nicaieri, traiesc din Silent Strike, din concerte si rar unele job-uri pe sunet, muzica de film sau sound design, dar numai din muzica, nu stiu sa fac altceva.

 A.I.: Pai hai sa corelam putin informatiile astea despre viata personala cu povestea albumelor. Cum marcheaza ele o etapa din viata ta? Sa incepem cu Silent Strike.

 I.T.: Primul album nu stiu cum e perceput de public, dar eu il simt pueril, copilaros, pentru ca sunt piese compuse de la 16 pana la 22 de ani, cam asa – pueril nu neaparat din prisma varstei fragede cat a inceputurilor mele… Atunci studiam mai mult muzica, experimentam, invatam sa cant la chitara, citeam lucruri despre teorie muzicala, bazele teoriei, si in timpul asta compuneam diferite teme, ritmuri… era mai mult o joaca. Nu ca acum ar fi diferit, dar percep mai copilaroasa muzica de pe primul album, si probabil se si simte chiar mai pura decat ce urmeaza.

 A.I.: Mai naiva, asa…

 I.T.: Da, naiva, e ok. (rade) Urmatorul album, 3Am, e in contrast, e mai tehnic. A iesit in urma colaborarii cu Lucian Ban si Alex Harding care veneau din mediul jazz. Ei nu voiau sa vina cu jazz-ul si eu cu electronica si sa facem un fel de remixuri, si se simte ca nu au dat neaparat partea lor de artisti jazz ci ca au vrut sa experimenteze spre electronic si s-au jucat cu destule efecte pe saxofon, pian, pe tonuri diferite. Si vad albumul mult mai tehnic si in relatie cu persoana mea si tot ce se intampla in perioada respectiva: studiam mai mult partea sunetului, invatam mai multe tehnici de mastering, mixing. Lucrand si la studioul din Bucuresti in acea perioada m-am axat mai mult pe partea tehnica a muzicii si probabil ca si in viata de zi cu zi eram mai pragmatic, mai eficient…

“Dar nu se traieste din vanzari pe genul asta de muzica.”

 A.I.: Te-a solicitat mai mult?

 I.T.: M-a si solicitat mai mult, si daca primul album era mai copilaros, mai “din suflet”, pentru 3AM am fost mai mult cu gandul la sound si la tehnica, nu s-a bazat pe inspiratia aia puerila de la inceput. Iar Alb cred ca e o combinatie dintre cele doua; pe Alb am folosit si piese compuse cu 10 ani in urma pe care le-am modificat. Alb se duce mult inspre muzica de film.

 A.I.: Pentru ca tot spuneai ca vrei sa faci muzica de film, ai mai facut ceva de la Trip (n.r. lung-metraj independent)?

 I.T.: Am mai lucrat pe diferite proiecte de scurt metraje dar nu am mai facut niciun lungmetraj. Am mai avut propuneri dar nu s-au concretizat.

 A.I.: Stiu raspunsul la intrebarea asta, dar vreau sa-l detaliezi tu. Financiar, ai castigat mai mult din vanzarea albumelor sau din concerte?

 I.T.: A, din concerte, clar! Albumele s-au vandut destul de bine pentru genul de nisa, avand in vedere ca e muzica fara cuvinte, fara voce in mare parte, excluzand colaborarile. Cumva m-am mirat ca cel putin primul album s-a vandut ok, dar nu se traieste din vanzari pe genul asta de muzica, si cred ca vanzarile acum constau in iTunes, Beatport si nici acolo nu e cum pare, ca daca esti pe locul 1 in nu stiu ce top traiesti din vanzari, nu. Prin concerte si proiecte pentru film sau reclama poti spune ca traiesti din muzica.

 A.I.: De fapt voiam sa ajung la intrebarea asta: mai e rentabil sa produci albumele pe suport fizic?

 I.T.: Nici nu am facut albumele pe suport fizic pentru ca era rentabil. Cel putin primul album era un vis: sa am eu cd-ul in mana, si cum era o copilarie albumul asa era si visul asta. Dar nu era rentabil nici atunci, si totusi, imi doresc sa mai scot pe suport fizic. In primavara 2012 vreau sa iasa urmatorul album, dar nu neaparat sa-l vand, ci pentru acei oameni care isi fac colectie.

 “Visul meu cel mai mare este sa fac muzica de film la cel mai inalt nivel.”

A.I.: Pleci intr-un turneu european, ajungi prin Austria, Spania, Anglia... Lucrezi cu vreun impresar? Cine-ti gaseste angajamentele externe?

 I.T.: Nu, nu lucrez cu impresar. Anul trecut am avut primul turneu european. Am fost in Franta, Anglia, Germania si majoritatea oraselor din Romania. Am avut 20-21 de concerte in doua luni si jumatate. M-au ajutat prieteni si impresarul Victor Stancu, dar nu este impresarul meu, e organizator de concerte care sta in Anglia si Germania, iar anul asta sunt ajutat de o trupa din America, Mister Meeble. Eu de fapt cant in deschiderea concertelor lor, in primul lor turneu european. Le-a placut muzica mea si m-au chemat sa le fiu support-act pe tot turneul. N-am putut merge in tot turneul, dar dupa concertele cu ei din Romania voi pleca spre Serbia, Ungaria, Austria, Spania, Portugalia, Germania, Anglia, pana la sfarsitul lui octombrie.

 A.I.: Apropo de artisti pentru care ai cantat in deschidere, poti sa faci un top 3? La care dintre aceste concerte te-ai simtit receptat cel mai bine?

 I.T.: Top 3 nu stiu daca pot sa fac. Cel mai bine receptat cred ca am fost in deschidere la Bonobo, cand am cantat cu cvartet, formatie, avand-o ca invitat si pe Maria Radu. A fost ok publicul si la Amon Tobin. Cred ca asta ar fi topul.

 A.I.: Mai lipseste unul.

 I.T.: Faithless, la care impactul cel mai mare a fost numarul oamenilor – in jur de patru, cinci mii. Era al doilea concert al meu si nu stiu exact cum m-a receptat publicul pentru ca nu stia nicio piesa, dar la Bonobo, Amon Tobin  se stiau piesele si era alta atmosfera.

 A.I.: Maria Radu sau Alexandrina?

 I.T.: (reactioneaza spontan) Nu, te rog, nu ma pune sa raspund la intrebarea asta. Next!

 A.I.: Care e visul tau, ca artist?

 I.T.: Visul imediat e sa fac un concert cu orchestra, si am deja niste propuneri, pentru la anul, ori la Ateneu ori la Sala Radio. Dar visul meu cel mai mare este sa fac muzica de film la cel mai inalt nivel.