Interviu cu George Gadei (Travka)

"De cand am facut trupa asta am vrut sa fie altceva, am fost mai atent la mesaj, la cuvinte, la versuri..."

AltIasi: Ce e Travka? Cum ai defini Travka?

George Gadei: Travka e o poveste care a inceput acum 8 ani de zile in Focsani, care acum 2-3 ani s-a desfiintat, iar acum cateva luni am pornit-o de la capat. Si ne-am gandit sa facem un turneu dupa revenirea asta in care sa cantam si piesele vechi, si cateva noi. Si dupa asta sa mergem mai departe, sa facem un tur de tara, sa mai vedem cum mai e lumea, cum mai sunt orasele...

AI: ...Sau daca e cineva in orasele acelea.

GG: Da, daca e cineva in orase, sa vedem unde suntem. Si iata-ne aici la Iasi: imi place foarte mult Iasul, aici am facut facultatea. Aseara am fost la Galati, intr-un oras industrial. Arata intr-un fel combinatul ala, e aproape mai mare decat orasul. Si acum sunt curios cum va fi diseara in Iasi.

AI: Ati mai fost anul acesta odata in Iasi, nu?

GG: Da, am fost prima data la Casa Studentilor in mai.

AI: Ok, asta e parerea voastra despre "povestea" Travka, dar cum credeti ca va percepe publicul? V-ati pus intrebarea cum va percep oamenii?

GG: Noi ca filon asa, stil, gen muzical de abordare, suntem rock cumva, desi folosim 'alternativ', ca nu vrem sa ramanem doar pe un stil anume: gata, cantam rock, strofa - refren, strofa - refren, mergem mai departe.. Avem un public foarte variat, asa, adica, chiar de la oras la oras e alt public, un public divers care se schimba, s-a schimbat odata cu noi in astia 8 ani de zile de cand cantam. Cum e perceputa? Nu stiu, de cand am facut trupa asta am vrut sa fie altceva, am fost mai atent la mesaj, la cuvinte, la versuri...

"Simt uneori ca, cu toate concertele astea pe care le facem noi ajutam oamenii sa iasa din curtea scolii, ii ajutam sa se inteleaga mai bine."

AI: Aici voiam sa ajung. Aveti niste versuri, sa zicem, dadaiste. Cine le scrie si care e mesajul?

GG: Versurile le scriu eu, eu sunt "traitorul" partial al acestei povesti. Si dadaiste... pana la urma sunt cantece care se regasesc, vorbesc despre euri. Simt uneori ca, cu toate concertele astea pe care le facem noi ajutam oamenii sa iasa din curtea scolii, ii ajutam sa se inteleaga mai bine, adica e o forma de expresie prin care definesti ceea ce ceilalti nu pot defini, si noi o facem asa deocamdata, in formula asta momentan cu doua chitari, tobe, bass, voce, avem si un acordeon pe-acolo pe undeva..

AI: Uite, vorbeam saptamana trecuta cu cei de la Vunk care spuneau ca ei se adreseaza unor teme pe care ceilalti nu le pot aborda. Tu spui acum ca voi incercati sa definiti chestii pe care altii nu le pot defini. Nu-i cumva un orgoliu de artist sa spui ca tu faci lucruri pe care nu le face altcineva?

GG: Asta se intampla pana la urma automat, de la sine, adica orice artist sau om care creeaza ceva prin asta defineste reusita lui: arta lui ajunge la oameni si oamenii se regasesc. Atunci cand pe o piesa fiecare isi face povestea lui...

AI: Pai da, dar piesele voastre sunt bucati de povesti pentru ca nu-i o poveste dusa pana la capat, sunt fragmente, mai mult stari, trairi...

GG: Da, uite, de pe ultimul album pe care l-am scos acum cativa ani - bine, acum urmeaza sa mai facem ceva, nu stiu daca imprimam, sau ce va fi - Vreau sa simt Praga era... Pana la urma atinge aceleasi probleme umane: el, ea, tot drumul asta, comunicare, noncomunicarea dintre oameni, drumuri, niste strigate - mie imi place sa mai strig din cand in cand... De fapt uite, ca tot imi iei interviul asta, inainte de turul asta ne gandeam ca dupa concerte sa vorbim cu oamenii, sa vorbim despre orice, despre lucrurile pe care nu le-ar vorbi niciodata cu nimeni pentru ca ar spune "bai esti nebun, taci din gura", dar pana la urma am lasat muzica sa vorbeasca, si daca e a comunica, mai bine scriu o carte.

AI: Stiu ca pare putin deplasata comparatia, dar e un subiect foarte la moda zilele astea: nu asta a incercat si Paunescu cu Cenaclul, in momentul in care primea biletele din sala si incerca sa raspunda..

GG: Acum lumea se aduna in jurul lucrurilor comune, nu neaparat pe Facebook, lumea se aduna in jurul unor idei, acum e deschidere mai mare, e cu totul alta istorie. Eu nu sunt Adrian Paunescu. Suntem in 2010 totusi, lumea pare ca se mai schimba, desi toate-s vechi, se schimba si traieste cu o viteza fantastica, e un moment in care lumea se da peste cap un pic... Sunt multe schimbari.

AI: Crezi ca ar fi o solutie ca de exemplu trupele sa incerce sa aduca un mesaj mai profund, sa stea de vorba pe urma cu publicul, intr-un dialog dintr-asta colectiv?

GG: Ma gandeam, dar dupa asta am renuntat cumva la idee pentru ca lumea vine la concert in club unde vine si consuma, nu e ca la teatru, sa zic asa, si alta e s-o faci intr-un spatiu de teatru. Dar am renuntat momentan, lumea prefera sa fie lasata in pace, sa (se) gandeasca ea.

AI: Ziceai de un urmator album, pentru ca voi promovati single-ul asta, Fetele-n luna.

GG: Da. Ce-i la piesa asta deosebit, special e ca am tras-o bine, are 5 minute deci nu e pentru radio, nu e pentru formatul 3-4 minute, si am incercat sa facem si un videoclip care nu-i gata inca si am lansat-o pe internet, si nu stiu daca va iesi un album. Am mers si noi pe varianta asta sa scoatem piese, mai inregistram, mai lansam o piesa, si vedem daca la primavara o sa scoatem al treilea produs sau nu, un al treilea album Urban.

"Nu e nici hobby, nici serviciu."

AI: Spuneai de dificultatile pe care le aveti ca sa scoti ceva in ziua de azi, care e rolul industriei, care e rolul mass-mediei?

GG: Noi nu avem nici o treaba cu mass-media, nu avem absolut nici o legatura..

AI: Hai s-o luam pe segmente: TV, radio si internet. Ce folositi voi, ce e accesibil si ce nu?

GG: Internetul. Al doilea album a fost lansat, l-am imprimat si l-am lasat pe internet in licenta creative commons, am pus produsul pe net si cine vrea sa-l descarce il poate lua gratis. E clar pentru toata lumea care ne cunoaste sau are legatura cu lumea noastra ca n-o sa aparem niciodata la ProTV, la Antena, la Realitatea sau... Au mai aparut asa, reportaje scurte, dar... Noi suntem niste oameni care vrem sa facem un mesaj, cat mai bine, cu mijloacele normale, pe care le avem. Nu avem in spate o casa de discuri, suntem independenti. Bine, asta ne da si o libertate, in niciun caz n-as vrea sa fiu o papusica, imaginea altcuiva.

AI: Deci sacrificati o parte din beneficiile industriei pentru a avea o libertate totala de exprimare.

GG: Sincer sa fiu, industrie e doar in muzica disco, doar acolo se poate vorbi de industrie.

AI: Este si un rock mai comercial...

GC: Uite, sa-ti spun o chestie: eram in sala de repetitie si uneori, cand oprim instrumentele si nu inchidem statiile se aude... nu stiu cum sistemul capteaza posturi de radio si se aude "Pam, pam, americano, tam tam." Noi ne facem treaba si se aude...industria. Toate femeile din plastic, toti astia...

"Mesajul meu pentru oamenii care ma asculta e sa fie mai curajosi: adica sa creada mai mult in ce vad si ce simt ei cu adevarat, dincolo de ce te manipuleaza, iti raneste auzul, simturile."

AI: Si totusi de unde scoateti banii? Pentru ca de exemplu Radiohead a dat albumul gratis, dar isi scot banii din concerte si merchandising. Sau fanii devotati cumpara si materialul in format hard copy pentru ca vor sa aiba si niste 'limited edition stuff' care se exista numai in formatul fizic. Voi cum procedati?

GG: Noi deocamdata ne rezumam la concerte.

AI: Si merchandisingul? Cum e cu concursul ala cu tricourile?

GG: Da, uite, avem niste prieteni - cei de la Bumbac 100% - cu care am vrut sa provocam lumea: "Desenati cum vedeti voi Travka". Si o sa dam gratis un numar de tricouri, dar nu e merchandising. Adica, s-o spun asa mai pe scurt, nu e nici hobby, nici serviciu.

AI: Dar macar atinge un prag de rentabilitate? Nu aduceti bani de acasa ca sa cantati, nu?

GG: Totusi avem ceva timp de cand cantam, suntem cunoscuti, de 7-8 ani... Cat vor mai fi oameni care sa-ti plateasca un bilet pentru concerte, adica pentru minimul de suport logistic, sa mai facem o investitie, sa cumparam un instrument, atat o sa existam si noi.

AI: Eu mi-am epuizat intrebarile. Daca ai tu un mesaj pentru fanii Travka, pentru cei care vin la concerte sau cei care prefera sa va asculte din confortul fotoliului.

GG: Ce mi-as dori de la publicul Travka e sa se trezeasca, sa fie mai treji. Stii, facem parte toti dintr-un camp de lupta, mai mult sau mai putin imaginar, vedem cum totul se transforma. Si chiar Romania asta, tara vorbitorilor de limba romana, a devenit o mica colonie americana, in care romanul, lipsit de atatea bunuri materiale e acum hamesit si vrea sa-si retraiasca tot ce n-a trait atata timp in vremea lui Ceausescu. Si observ asa, trist un pic, mergand prin tara, cum totul se schimba: plastic, albastru... Lumea se inchide foarte mult in pozitia de spectator. E ceva dincolo de politica, uman. Mesajul meu pentru oamenii care ma asculta e sa fie mai curajosi: adica sa creada mai mult in ce vad si ce simt ei cu adevarat, dincolo de ce te manipuleaza, iti raneste auzul, simturile. Mi-as dori sa fie niste oameni care gandesc pentru ei, nu conditionat de aceleasi personaje cu care s-au jucat in curtea scolii, in liceu.