Interviu cu Cvartetul Ad Libitum

"Vrem sa revenim pe scena de concert din Romania pe usa din fata" 

AltIasi: Dupa intamplarea tragica din vara, v-ati gandit ca povestea Cvartetului s-ar putea sfarsi in acel moment? 

Serban Mereuta: Nu s-a pus problema niciodata atat de abrupt. Sigur ca au fost momente cand eram cu totii debusolati dupa moartea colegului si prietenului nostru, dar atunci cand am putut sa fim din nou lucizi ne-am gandit  ca trebuie sa continuam din mai multe motive. Principalul a fost acela ca Adrian merita ca munca lui de 20 de ani sa fie in continuare pusa in valoare. Dat fiind ca eram de ani buni prieteni cu Alexandru si il cunosteam atat de bine ca muzician, gandurile noastre s-au indreptat catre el si sansa a fost ca am primit acceptul lui total dezinteresat de a lucra impreuna. Pe scurt asta e istoria din ultimele sase luni a cvartetului.

AltIasi: Sa inteleg ca l-ati cunoscut pe Adrian Berescu?

Alexandru Tomescu: Pe Adrian il cunosteam, eram prieteni foarte buni, mai ales ca impartaseam amandoi aceeasi pasiune pentru motociclete. Era un om pasionat de tot ceea ce facea, nu numai de viata artistica ci si de cea pe doua roti. Nu era nici un concert de-al meu la care sa nu fie toti patru in sala si viceversa. Se nimerea rar sa fim in Iasi impreuna cand avea si cvartetul concert, dar am prins totusi mai multe concerte live. Au fost printre experientele mele muzicale revelatoare care mi-au clarificat ce inseamna muzica si cat de departe poti merge in ceea ce priveste expresivitatea.

AltIasi: Cum vi se pare acum viata culturala a Iasului dupa atata vreme, dat fiind ca ati terminat Conservatorul aici?

Serban Mereuta: Nivelul cultural al Iasului a ramas neschimbat, daca nu cumva a si crescut. In privinta Conservatorului, sigur ca generatiile sunt altele si prioritatile studentilor sunt cu totul altele, dar interes exista, precum si profesori de cel mai inalt nivel. In continuare ii invit cu cea mai mare caldura pe colegii mei studenti sa se aplece cu interesul cuvenit catre muzica si nu pot decat sa dau doua nume de profesori care fac cu totul si cu totul cinste acestui Conservator, e vorba de maestrii Bujor Prelipcean si Dan Prelipcean.

AltIasi: Concertul pe care l-ati avut in Olanda cu Cvartetul Ad Libitum s-a bucurat de un succes neasteptat, avand in vedere ca olandezii sunt pretentiosi la muzica de camera. Ce presupune proiectul acesta in patru?

Alexandru Tomescu: Muzica de camera este o expresie idealizata a muzicii clasice. In Olanda este foarte apreciata, existand deja o traditie de cateva secole. In acest context primele noastre aparitii in public au avut loc in Olanda. Am pregatit cat am putut de bine in timpul foarte limitat pe care l-am avut la dispozitie un program extrem de solicitant: Haydn, Beethoven si Sibelius, si reactia publicului de acolo ne-a emtionat pana la lacrimi si ne-a confirmat ca am facut ceea ce trebuia. La ultimul concert publicul s-a ridicat in picioare dupa fiecare dintre cvartete, lucru pe care nu il traiesti la fiecare concert.

Eu iau foarte in serios aceasta colaborare muzicala. Vrem sa revenim pe scena de concert din Romania pe usa din fata. Pentru prima data Cvartetul Ad Libitum va canta pe scena salii Radio in cadrul stagiunii, iar in luna aprilie urmeaza o serie de concerte in tara. Vom inregistra saptamana aceasta si programul de concert pe care il vom lansa  pe un compact disc in luna aprilie. Asadar, melomanii nu vor avea foarte mult de asteptat! Ne-am facut intrarea nu  doar pe scena de concert, ci si in spatiul virtual. Pagina de internet si pagina de facebook a Cvartetului au fost intampinate cu foarte multa simpatie. Sincer sa fiu, nici nu ma asteptam la atata deschidere si la atata sprijin din partea oamenilor de peste tot din tara. Cumva era ca la Revolutie: “Barladul este alaturi de voi”, “si Clujul va asteapta”, “sa nu uitati de Timisoara”.  Lucrurile acestea ne bucura foarte mult si ne motiveaza sa lucram cu inca si mai multa seriozitate.

 "Mi-as dori sa fie mai multa deschidere catre proiecte nonconformiste in ceea ce se-ntampla pe scena culturala a Iasului."

AltIasi: Ce faceti atunci cand falsati, vi s-a intamplat sa falsati?

Serban Mereuta: Se intampla oricarui violonist.

Filip Papa: Dau eu un raspuns pe care regretatul Stefan Luca, maestru violonist l-a dat. Toata lumea canta fals, dar cine corecteaza mai repede acela canta mai corect. Viteza de corectie a sunetului fals este uneori atat de rapida incat publicul nici nu sesizeaza acest lucru.

Alexandru Tomescu: Spre deosebire de pian, atunci cand canti la vioara ai o infinitate de posibilitati de a da gres, fiind vorba despre un instrument netemperat. Iar in infinitatea aceasta noi trebuie sa gasim acul in carul cu fan care este nota perfect curata. Lucrurile se complica in cazul cvartetului unde suntem patru artisti care trebuie sa gasim concomitent acel ac si tocmai acele patru ace trebuie sa aiba toate exact aceeasi lungime. Pentru mine ca violonist este un alt nivel la care ajung in ceea ce priveste controlul intonatiei, corectitudinea  individuala pierde in fata corectitudinii ansamblului. Este un exercitiu de viata. Sa faci parte dintr-un ansamblu de muzica de camera te invata ceea ce multi dintre noi romanii uitam: suntem mai castigati printr-un bine colectiv decat printr-unul individual.

AltIasi: Cum arata camera unui violonist?

Serban Mereuta: Poate ca mai ordonata decat camerele altora. In principiu violonistii sunt niste oameni mai ordonati, pentru ca prin educatia muzicala trebuie sa fim atenti la intonatie si la calitatea sunetului. E posibil ca toate acestea  sa  se transfere cumva si in viata de zi cu zi.

Alexandru Tomescu: La mine personal acasa este destul de dezordine (rade). Pentru un privitor din exterior vrafurile de discuri, agende si hartii reprezinta dezordine, dar eu stiu unde gasesc fiecare lucru de care am nevoie. Am o viata mult prea agitata; nu mai am acel lux al timpului pentru a-mi pune lucrurile in ordine. Sigur, o data pe an trebuie sa fac lucrul acesta (rade). Orice dezordine aparenta ascunde o ordine interioara.

AltIasi: “Muzica este mediatorul dintre viata spirituala si cea trupeasca” spune Beethoven, cand auziti aceste cuvinte ce va trece prin minte?

Serban Mereuta: Sigur ca sunt adevarate, nu pot fi privite altfel. Probabil sensul este acela ca, bucurandu-te de muzica si de momentul acela spiritual al receptarii muzicii probabil ca primesti si un bine trupesc.

Alexandru Tomescu: Cred ca tot Beethoven spunea ca muzica este acea punte intre sufletele oamenilor, muzica face legaturi care altminteri sunt ingreunate de alegerea cuvintelor. De cate ori ne vine mai usor sa exprimam o traire, un sentiment, sa marturisim  ceva unei persoane care ne este apropiata mai degraba prin altceva decat prin cuvinte. Pentru mine personal, muzica este limbajul pe care il stapanesc cel mai bine, mai bine decat cel al cuvintelor. Sunt convins ca asa este si pentru colegii mei.

Filip Papa: Muzica lui Beethoven este o muzica ce se exprima oamenilor intre oameni. El a compus muzica pentru oameni prin comparatie cu Mozart despre care se spune ca a compus muzica pentru divinitate. El sta de vorba cu oamenii si probabil ca aceasta apropiere a compunerii muzicii pentru oameni face ca el sa spuna ca muzica este o punte intre suflet si corpul omenesc.

AltIasi: Cum este vazuta la Bucuresti viata culturala din Iasi?

Alexandru Tomescu: Din Moldova, categoric este orasul cel mai important si care nu poate lipsi de pe harta nici unui turneu national. Mi-as dori intr-adevar sa fie mai multa deschidere si mai multa flexibilitate, mai multa indrazneala catre proiecte nonconformiste in ceea ce se-ntampla pe scena culturala a Iasului. Cum a fost turneul Paganini de anul trecut, insotit de proiectii video. Eu cred ca pe scena de concert se pot face experimente. Singura cale de a nu gresi este sa nu faci nimic, asa ca eu sunt gata intotdeauna sa caut ceva nou, sa fac muzica inca si mai expresiva.