Interviu cu Crivatul Bucovinei

“In spatele unui eveniment bun de metal sta munca foarte multa pe plan scenotehnic.”

AltIasi: Cum a evoluat scena muzicala heavy metal in cei 11 ani de cand exista Bucovina?

Crivat: Salut. Se pare ca incet-incet incepem sa-i prindem din urma pe “baietii mai mari de la scara cealalta”. Personal, ma bucura foarte mult ca apar din ce in ce mai multe trupe si instrumentisti care reusesc sa se debaraseze, unii dintre ei cu eleganta chiar, de sound-ul balcanic. Si cand spun “balcanic” o spun peiorativ, nu ma refer la elemente specifie zonei noastre culturale ci la chestii de rahat care inca bantuie industria muzicala romaneasca.

Lumea a inceput sa castige mai bine in tara, se pare, si asta se vede in instrumentele si echipamentele bune pe care le poti intalni pe scena. Cu scule bune ai sanse mai mari sa suni bine; pacat insa ca rata asta de crestere nu se intalneste si in domeniul tehnicienilor de sunet. Per ansamblu, cred ca suntem pe drumul cel bun, ramane sa ne incapatanam sa ne placa ceea ce facem.

AltIasi: Care este momentul tau preferat la un concert?

Crivat: Hmm, nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, dar cred ca pentru toti oamenii din trupa, cel mai bun moment e atunci cand pur si simplu simti ca publicul e alaturi de tine, cand cantam impreuna o piesa  si cand energiile – cea emanata de noi si cea procesata si transmisa inapoi de catre audienta – se unesc.

AltIasi: Unde ati sustinut cel mai bun concert?

Crivat: E greu de spus, insa cred ca unul din cele mai bune, desi scurte concerte, l-am dat in Sibiu in vara asta, in finala Metal Battle Romania. Au mai fost cantari care au curs “ata”, cum a fost cea din primavara asta de la Cluj, intr-o atmosfera salbatica, o aglomeratie cum rar vazuse clubul acela;  la urma-urmei cantam pentru prima oara cu Bucovina in Cluj.

AltIasi: Ce face ca un concert sa fie memorabil?

Crivat: Poate pentru alte trupe conteaza strict publicul, insa pentru noi aspectele de ordin tehnic cantaresc aproape la fel. Mai ales dupa experienta acumulata in Germania la W:O:A, am inteles si mai mult ca in spatele unui eveniment bun de metal sta munca foarte multa pe plan scenotehnic.

Totusi, ca sa enumar niste posibile conditii pentru un concert reusit, prima ar fi categoric publicul – ca sa fie concert trebuie sa ai cui canta si sa aiba cine urla din fata ta. Apoi urmeaza calitatea sunetului si a echipei de productie; in momentul in care scena suna prost sau monitoarele emit “grey sound” in loc de muzica, lucrurile nu mai sunt atat de faine. In cele din urma, cand ajungem acasa obositi, dupa ce am descarcat sculele si citim pe net sau in presa scrisa ca lumea s-a bucurat alaturi de noi… toate astea se aduna si putem zice, peste ceva vreme “ bai, iti aduci aminte ce fain a fost cand am cantat in X?”

“Cand din 85.000 de metalisti unul te recunoaste tocmai pe tine, sentimentul e foarte fain.”

AltIasi: Cum ati ajuns la Wacken?

Crivat: Din greseala, haha! Glumesc, evident, probabil pentru ca ascult Johnny Cash chiar acum. Luparul (n.r. vocalistul trupei) m-a sunat intr-o dimineata prin iunie sa-mi spuna sa imi verific mailul imediat, ca mi-a trimis un link pe care sa inregistrez trupa in concursul Wacken Open Air Metal Battle 2011, ca cine stie ce iese. Sincer, cand aud de “concurs in Romania” si “metal” intr-o propozitie care nu exprima lucruri nasoale, stramb din nas. Am trecut prin mai multe concursuri de gen si a fost de rahat, chiar si in cazurile in care ne-am plasat bine sau am castigat… pentru ca lucrurile respirau aer comunist si total aiurea.

Am zis, in timp ce ne inscriam, ca nah, decat sa ma cert inutil cu Luparul, mai bine trimit media-kit-ul si asta e. Mare surpriza cand am primit mail in cateva zile cu confirmarea faptului ca suntem printre cei 20 de semifinalisti si in scurt timp urma sa se anunte formula finalei. Peste inca ceva zile... hopa, Bucovina in finala nationala, alaturi de Dirty Shirt, God si Gothic!

Mi-am sunat baietii si le-am zis, bai, e groasa, trebuie sa  cantam in Sibiu; nu facem noi mare branza poate, dar hai sa mergem acolo “all guns blazing”. Ne-am pregatit bine, iar la Sibiu am cantat de parca era ultima data cand cantam… totul a mers metronom, indesat si cum trebuie. Dupa o asteptare ucigatoare, nu ne venea sa credem ca NOI suntem cei care mergem mai departe in finala mondiala. Pe langa ca nu mai cantasem niciodata inspre Soare-Apune, urma ca prima iesire in Vest sa fie la cel mai mare festival de metal din lume!

Cat despre ajunsul acolo propriu-zis, au fost aventuri, cu explozie de cauciuc pe autostrada in Austria, una din masini ratacita prin Ungaria, abateri din drum cautand anvelope noi pentru duba, prinsi 2 ore in ambuteiaje si tot asa.. dar e bine ca ne-am intors toti teferi!

AltIasi: Care a fost cel mai numeros public pe care l-ati avut?

Crivat: De departe e publicul de la Wacken Open Air; cu toate ca in timp ce concertam noi cantau Helloween (care in Germania au statut de semizei), am avut pe undeva pe la 1500 de oameni la WET Stage, more or less. Ce a fost foarte fain e ca vazusem oameni care se pregateau sa iasa din cort (WET Stage e intr-un cort imens) sa mai prinda ceva din Helloween, si care dupa primele noastre “drujbe” au revenit la scena.

Iar cand niste oameni complet straini de Romania si de noi vin si cer de la amicii nostri steagul tarii si se suie unul in carca celuilalt ca sa agite drapelul si sa urle… asta face bine la inima si minte. Apoi, pe parcursul sederii in  Germania, ne mai intalneam cu oameni care ne-au recunoscut, atat romani cat si straini, si care voiau sa ne zica macar un “great, guys, nice show you had there!” sau sa faca o poza cu noi… Si cand din 85.000 de metalisti te recunoaste unul, sentimentul e foarte fain.

“Ascultand muzica si trecand de la MC Hammer la Roxette, apoi de la Queen la Saxon si Foreigner si in cele din urma la metal, mi-am zis ca pot incerca sa compun.”

AltIasi: Care este secretul care face ca fanii si nu numai, sa vina la concertele voastre, sa cante cu voi?

Crivat: Nu stiu daca e un secret, e poate mai degraba faptul ca muzical noi facem doar ce ne vine in minte sa compunem. Suntem “true to ourselves” si nu incercam sa fim alte persoane – e mai bine sa fim asa ca sa putem sta oricand in spatele afirmatiilor pe care le facem si sa ne putem sustine parerile si convingerile. In rest, cred ca sunt cateva cantece care au prins la public, care se pot retine si fredona usor, dar pe care se poate incinge si-un mosh de numa’-numa’.

La urma urmei, lumea intreaga la minte vine la concerte sa se simta bine, sa asculte muzica sau sa cante, sa dea din cap si sa bea, daca e sa spunem lucrurilor pe bune. In momentul in care o trupa reuseste sa transmita sentimente prin muzica, cred ca isi castiga usor fani -  sa fii sincer ajuta, pentru ca la urma urmei se presupune ca de asta faci muzica, intocmai ca sa exprimi ceva. Daca tot ce ai de exprimat ia forma unor buci si sani, cum se intampla in cazul deseurilor sonore contemporane pe nedrept numite “muzica”... mai bine te lasi, sau faci asta cat timp primesti bani pe respectivele "assets", hahahha!

AltIasi: Ce factori v-au influentat muzica?

Crivat: Personal, natura si istoria unor locuri au fost elementele-cheie. Dar nu neg ca prima data cand m-am gandit sa pun mana pe chitara fratelui meu ma gandeam ca trebuie sa fie foarte fain sa pot canta si eu (atunci “cool” si “awesome” nu existau inca). Apoi ascultand muzica si trecand de la MC Hammer la Roxette, apoi de la Queen la Saxon si Foreigner si in cele din urma la metal, mi-am zis ca pot incerca sa compun.

Asa a inceput in liceu treaba asta cu metalul si pe parcursul anilor s-a inradacinat, a devenit foarte serioasa si a ajuns sa ocupe loc mult in viata mea; iar cand ma uit la colegii mei de trupa vad ca lucrurile stau oarecum la fel. De exemplu acum e o toamna minunata afara, calda si insorita, iar vremea asta ma inspira teribil, fie ca e vorba sa ma bucur doar de lumina asta atat de diferita fata de cea din restul anului, sau ma plimb cu motocicleta, fie ma bucur de-o cafea si-o tigara de foi la umbra, in compania unor oameni ok.

Cand sunt vesel compun, cand sunt melancolic compun, exact dupa calapodul taranului care face muzica din fluier, daca imi intelegi analogia. Chiar dupa ce termin acest interviu urmeaza sa intru in studio ca sa ne apucam de trackurile de chitara… si cred ca vremea ne va ajuta sa cantam bine.

“Cliseul asta cu “roacher nespalat” ma amuza teribil [...] un show de metal seamana destul de mult cu o piesa de teatru.”

AltIasi: Ce fac componentii Bucovina in viata de zi cu zi? Traiesc din muzica sau au un job?

Crivat: Din pacate Romania este atat de departe de zona in care se castiga bani din metal incat zambesc la asa intrebare. Fiecare incearca sa isi vada de treburile lui, muzica e un hobby foarte serios, abia in ultimii ani am inceput sa castigam din metal ca sa avem bani de investit in instrumente, albume s.a.m.d. Nici nu se poate pune problema de a abandona slujbele in favoarea metalului – muncim ca sa ne permitem sa facem metal, asta e ideea.

AltIasi: Va incadrati profilului de rocker suparat sau e doar o imagine pe care o afisati pe scena?

Crivat: Suntem rockeri foarte veseli de fapt, ne place sa radem pana facem crampe. Dar nu, nu exageram cu “supararea”. Metalul pe care il facem e ceva mai incrancenat, iar pe scena cand urli despre vraji sau furtuni in munti se potriveste mai bine sa joci un rol, pentru ca un show de metal seamana destul de mult cu o piesa de teatru -  trebuie sa re-creezi imagini si sentimente pe care le-ai avut in minte cand ai compus o piesa sau alta si ca sa le poti transmite din nou mai departe, trebuie sa fii acolo, in rol.

Dar sa nu crezi ca facem baie in pantaloni de piele si cu geaca batuta in tinte, suntem oameni la fel ca toata lumea. Cliseul asta cu “roacher nespalat” ma amuza teribil, mai ales cand vine din partea unuia care se coace de cald in propria transpiratie sub un tricou de plastic si a carui intreaga vestimentatie costa cat un sfert din pretul unei perechi serioase de bocanci “de metalist”. Da, despre cocalari vorbim, fara jena si fara menajamente.

Pe Vlad de exemplu o sa il vezi des cu camasa sau imbracat pentru tenis. Asta nu il face mai mult sau mai putin om sau rocker. La fel cum daca se intampla sa ies in oras la o bere purtand kilt, asta nu ma face “mai rocker”. Ramanem cine suntem si asta e cel mai important, mai ales ca stam alaturi de convingerile proprii si nu ne lasam influentati de “ce zice lumea” sau moda.

AltIasi: Daca ar fi sa dati un sfat unei trupe de heavy metal, nou-formata, pentru a reusi pe scena, care ar fi acela?

Crivat: Nu stiu daca suntem in masura sa dam sfaturi, dar cred ca cel mai important lucru pe care l-am putea spune mai departe unui grup de tineri care vor sa se apuce de metal e sa fie “true to themselves” si sa VREA intr-adevar sa faca asta. NU pentru ca e cool, nu pentru a gasi mai usor fete, nu pentru faima sau bani, ci pentru muzica in sine. Muzica facuta din convingere e cea mai puternica si are cea mai mare incarcatura de energie.

Al doilea lucru e INCAPATANAREA: daca nu ai o doza suficienta de afurisenie in tine, daca lipseste nervul care te face sa spui de fiecare data cand dai de greu “ok, e nasol, dar mergem mai departe”, drumul nu o sa fie prea lung. Si da, daca vrei sa faci metal serios, pregateste-te de rate la banci, asta e un hobby scump!

AltIasi: Ce urmeaza?

Crivat: Primul si cel mai important lucru e noul CD, pe care il inregistram perioada asta. Canalizam resursele disponibile ca sa facem sesiuni cat mai bune de tracking, pentru ca EP-ul nou sa sune mai bine decat Duh; oricum o sa sune bine pentru ca de mixaj si masterizare se ocupa tot THE Dan Swano, in Suedia.

In rest, sa vedem discul gata si pregatim un turneu de promovare, simultan cu “lobby” masiv pentru cateva alte festivaluri importante din Europa, din care mentionez doar Metal Camp in Slovenia. Ah, ca uitam, zilele astea trebuie sa imi parvina din Germania articolul din Metal Hammer in care suntem laudati; prezenta noastra in revista asta, care e una din cele mai grele o sa se adauge unui CV de trupa care se pare ca incepe sa arate din ce in ce mai bine.

Merci de ocazia oferita pentru a vorbi despre Bucovina, ne vedem – sper in toamna asta -  la lansarea de disc in Iasi.