Horia Stoicanu canta Folk'n'Iasi

Concursul Folk'n'Iasi este una dintre numeroasele activitati incluse in Zilele Voluntariatului Iesean, un proiect implementat de Asociatia Studentilor Chimisti Ieseni. Vor interpreta cateva melodii si unii dintre tinerii folkisti ieseni - Ciprian Cotruta, Descantec si Moldavia Folk. Va urma apoi un recital foarte asteptat al compozitorului, solistului vocal si chitaristului bucurestean Horia Stoicanu. 

Nascut in 1949, Horia Stoicanu este unul dintre reprezentantii generatiei care a pus bazele miscarii folk din Romania, alaturi de artisti precum Nicu Vladimir, Doru Stanculescu, Mircea Vintila, Dorin Liviu Zaharia, Vali Sterian sau Mircea Florian. Este pasionat de muzica inca din copilarie, la 15 ani studiind pianul si chitara si facandu-si debutul in anul 1975 in cadrul unui spectacol pe scena Teatrul Ion Creanga din Bucuresti. A trecut si prin cenaclul Flacara, dar nu a stat mult si nici nu considera trecerea pe acolo o experienta cu care sa se mandreasca. Este compozitorul pieselor Pe Corso, Dintr-o cafea, Dragostea e o salata si 38 de pe albumul Cantece de bivuac (1999), precum si Cardio, Inchis in paradis sau La primarie de pe discul Inca 2000 de ani (2002), ambele apartinand trupei Pasarea Colibri. De asemenea, este coautor al materialelor Madama de Pica (2000) si Toti intr-o barca (2003) ale lui Mircea Vintila.

Pe 29 octombrie 2011, Horia Stoicanu a lansat Cirese amare, primul sau album personal, ce contine douasprezece cantece compuse in mai multe perioade de creatie ale autorului si neimprimate vreodata pe un material discografic. De la una dintre primele producţii folk autohtone (Balada pentru Nicuta si Taliga, care a facut succes in epoca sub titlul Balada contabilului sef) pana la piese scrise in anul 2010, albumul ofera publicului o parte dintre cele mai bune creatii marca Horia Stoicanu, unele cunoscute din concerte, altele complet noi.  Ca intotdeauna, Horia Stoicanu este cel care semneaza atat textul, cat si partitura pieselor interpretate pe acest material. Cunoscatorii vor observa si aici excelenta simbioza muzica-vorbe specifica autorului, precum si felul natural de "a povesti" intamplari, de a crea mici scenarii cu ajutorul notelor si versurilor. 

Textele, generoase din punct de vedere lingvistic si imagistic, sunt totodata accesibile si veridice, iar muzica, pe langa consistenta si complexitate, are si darul de a crea impresia de familiar si de a ramane intiparita in mintea ascultatorului. Orchestratia originala contureaza fidel starea fiecarei piese si starile ce se succed  in chiar interiorul unui cantec, iar interpretarea expresiva vine in completarea celorlalte calitati ale albumului. Dintre piesele care apar pe Cirese amare, voi propune spre ascultare Sentimente violente, Bitter, Orasul bucuriei si Ultima bere. (via)