- 4159
"O multime de drumuri deschise, la un pas pe care poti apuca, al nostru se cheama Aici, acum si esti invitat", te cheama Norzeatic spre calatoria lui prin hip hop, cu influente de jazz, funk si electro. Alaturi de Khidja (formind pina nu demult grupul "Khidja Clouds Society"), adica Rusu si Flore, care se ocupa de productie, scratch-uri, beat-uri si cuts, Vexxatu Vexx a lansat la sfirsitul anului trecut unul dintre cele mai revolutionare albume de pe piata muzicala autohtona.
Norzeatic reuseste intr-adevar sa faca cu ce se lauda de ani incoace hip-hoperii romani pe ale lor albume, si anume sa duca muzica pe care o cinta la un alt nivel. Si, mai mult, sa demonstreze ca hip hop-ul nu trebuie neaparat sa fie "muzica de strada", cu versuri numai despre cartier, petreceri, droguri, si alte astfel de teme la indemina oricui.
A saptea melodie de pe album, de exemplu, Feelin' de vinil, e despre discurile cu povesti pe care ni le puneau parintii cind eram mici. "Asculta muzica pe disc fiindca sunetu-i cald, real si original, n-are egal in digital", spune el in timp ce-si aduce aminte cum dadea "Ocol in jurul pamintului in 80 de zile" cu Phileas Fogg, oprindu-se la 40 de zile sa intoarca discul, cum vorbea cifrat precum Capra cu Iezii si cum l-a cunoscut pe Micul Print, cu a lui "intelepciune de necuprins". Toate astea pe un fundal calm, ca de poveste bineinteles, cu percutie de Tavi Scurtu, Electric Brother la bass electric, Mihai Iordache la saxofon si Alexandru Anastasiu la vibrafon, iar micul print intrebindu-se la sfirsit, pe un cut, "de ce vorbesti mereu in enigme?".
Norzeatic, "interpret si traducator al tuturor florilor si al binelui", cum se descrie singur, impresioneaza in continuare prin versurile sale originale, facind orice tema pe care o abordeaza sa para parca mai interesanta. Cinta atit repede, cu un flow alert, dar atent sa puna cite un accent puternic pe silabele sau cuvintele pe care vrea sa le scoata in evidenta, cit si lent atunci cind este cazul. A zecea piesa, Noaptea crapilor, ai spune ca este o poezie moderna pusa pe muzica ambientala, cu versuri precum "E noaptea-n care spun bun ramas / Un ultim ragaz - in iaz / Luna-i treaza, lumineaza doar pina azi / Fara astimpar prinsi in dans". Chiar in Dilema veche a aparut un articol in care autorul spune ca Aici, acum "e mai aproape de ce ar fi scos Nichita Stanescu daca ar fi fost contemporan, hip hop-er si ar fi trait in Pantelimon".
Albumul e incheiat de catre cunoscutul lui Soldat din cap, remixat, dar la fel de ghidus, rizind "in molipsitoare cirdasie" cu Vexx. Intreg albumul merita o ascultare de catre oricine apreciaza muzica si experimentul, insa probabil nu va fi usor digerat de catre hip hop-erii de dupa bloc. Cum o spune si Norzeatic, "Cind e vorba de Aici, acum, vocea e constiinta".
Pentru ca "Aici, acum e atunci cind cobori in sinea ta."