Harry Tavitian: 45 de ani de jazz

In ultimii ani, Uniunea Armenilor Filiala Iasi l-a mai adus aici de doua ori pe Harry Tavitian. Prima data a fost in 2011, cand concertul “Rezonante Armenesti in Jazz” a fost prilejuit de comemorarea victimelor Genocidului impotriva armenilor din Turcia din 1915. Iar in 2012, in cadrul concertului Romanian-Armenian Piano Jazz Summit, a cantat la doua piane cu Ion Baciu Jr. la Teatrul “Luceafarul”. Ambele concerte au fost memorabile, cu sali arhipline.

Tavitian are un stil propriu, inconfundabil, bine definit in noul jazz est-european, prin diversele sale experiente artistice. Muzica sa este un amestec de Thelonious Monk, Mal Waldron, Cecil Taylor, Dollar Brand, muzica de camera contemporana, blues, muzica medievala, folclor din Balcani. Radacinile lui armenesti sunt, de asemenea evidente. Muzica sa are un puternic caracter etnic.

Despre concertul din 2011 din Sala Studio a TVR, Florin Cintic a scris: „Imbracat intr-un costum armenesc, cu deja celebra lui KL-KHARG brodata pe crestet, cu o barba lunga, sura si impletita la capat, exorcistul si-a inceput calm ritualul, in fata celor cateva sute de spectatori care umpleau sala si care-l urmareau cu respiratia taiata. Stiati ca in fibra lor de adancime, la seva, prison blues-ul, doina dobrogeana si balada armeneasca sunt totuna? [...] Dar ca poti canta la pian ca la o harpa - cu mana stanga imblanzind, stenic, fundalul ritmic, cu volute aspre in timp ce, in picioare fiind, mangai cu buricele degetelor, tandru sau ciupit, repezit viril, corzile prelungi ale unui pian cu coada disecat in vazul publicului, cu capacul ridicat? Cum e posibil sa pui in dialog o prelucrare unica dupa Suita Romaneasca de Bela Bartok cu un imn religios armenesc din secolul al XIII-lea cantat din shvi si ragtime-ul primitiv sincopat al lui Scott Joplin? Pai, dupa cum spuneam, prin magie...”

Atent la viata politica si sociala din tara, Harry Tavitian a cantat alaturi de Mihai Iordache la inceputul lunii septembrie la Puiesti, intr-un festival impotriva gazelor de sist. De altfel, pe blogul sau a dat mai multe detalii: „De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului. Dar nu credeam ca o sa ajung sa traiesc ce am trait in ultimul an. Eu, un oriental batran si lenes, sa ajung sa fac zeci de kilometri prin Constanta la marsurile impotriva gazelor de sist si a exploatarii cu cianuri a aurului de la Rosia Montana? Sa merg la Pungesti pe 7 decembrie 2013 si sa fiu martor acolo la scene zguduitoare, la demnitatea si curajul extraordinar al satenilor si a activistilor de mediu in fata asaltului jandarmeriei care apara Chevronul? Sa merg la protestul neautorizat de pe 10 decembrie cand in Parlament urma sa se voteze legea minelor care insemna liber la exproprierea in interesul companiilor (mai rau ca in stalinism); si sa am bucuria ca, sub presiunea actiunilor activistilor de mediu din toata tara, legea sa cada la vot? Sa imi las deoparte treburile – muzicale si toate celelalte – ca sa fiu tot timpul in tema cu ce se petrece in lupta impotriva gazelor de sist?”