- 5812
De vorba cu Dan Byron
Cu patru ore inaintea concertului de sambata seara din Mojo, trupa byron era in toiul repetitiilor - cabluri, microfoane, boxe, dar totul organizat si facut cu zambetul pe buze. Am reusit sa ma asez la o masa langa Dan Byron si sa discut cateva minute despre concerte si noul album. Un om dintr-o bucata, care stie ce vrea de la muzica si care ofera totul cand e in fata publicului.
Despre cel de-al doilea album lansat in octombrie, A Kind of Alchemy, Dan spune ca "povestea e simpla - am obiceiul prost de a scrie si exista un moment cand ceea ce am creat trebuie facut public, iar cand acel moment vine, apare albumul. Ideea titlului a pornit de la melodia care se regaseste in acest album, The Alchemist, pentru ca alchimistul din piesa este ca si compozitorul din noi, insa nu vorbim doar despre cum scrie compozitorul o piesa, ci vorbim despre tot ceea ce traieste el. In The Alchemist e doar definitia, iar in celelalte melodii descoperi cate putin din viata compozitorului".
Si, intr-adevar, in timpului concertului realizezi ca membrii trupei byron canta cu pasiune pentru ca melodiile sunt despre ei, despre ce le place, despre problemele pe care le intampina. Tot ce se intampla pe scena este pus la punct cu foarte multa atentie, de la sunete si voci pana la lumini si lipsa acestora. De aceea, Dan afirma: "noua ne place sa venim in Iasi, dar din pacate venim destul de rar pentru ca acestea sunt conditiile, locuri de cantat sunt foarte putine si ne lovim de greutati in toate orasele mari, nu mai vorbim de cele mai mici. Cu toate acestea, daca suntem chemati nu spunem niciodata nu si am venit in Mojo, un club mic, sa cantam la fel cum o face byron oriunde in tara, indiferent daca in public sunt trei oameni sau o mie".
Cei prezenti au avut parte de un concert acustic in totalitate, cu piese de pe Acoustic Drama si Forbidden Drama, albumele mai vechi, dar si cu multe melodii de pe cel nou. Acest tip de concert se potriveste perfect trupei - Cristi Matesan mentine suspansul prin ritmul sacadat la tobe, solo-urile lui Costin Oprea la chitara electrica iti creeaza senzatia unui film fara final, completat fiind de Vlady Sateanu la bass. Am simtit lipsa clapei lui 6fingers, care a reusit sa ofere o atmosfera placuta la chitara acustica, iar vocea lui Dan Byron si momentele speciale in care a folosit flautul au uimit in primul rand prin lejeritatea si usurinta combinarii lor.
Despre numele byron, Dan mentioneaza ca "este utilizat cu litera mica pentru ca am vrea sa se scape de ideea ca e un nume. Daca vrei, byron e un felul nostru de a fi; eu pe albume, m-as fi semnat de multa vreme cu numele meu real (Daniel Radu), dar lumea s-a obisnuit cu acest nume si atunci trebuie sa le ofer garantia ca un material e facut de mine. A devenit un simplu atribut, nu mai este un substantiv. Asa cum nu exista un stil musical specific byron deoarece noi nu avem limite impuse; daca ne-am oprit la un moment dat pe o directie anume a fost pentru ca am simtit ca e cea potrivita". Piesele compuse sunt in limba engleza din simplul motiv ca "engleza are mai putine consoane, ceea ce face muzica sa sune mai natural si, pe langa asta, are o melodicitate pe care nu o intalnesti in limba romana".
Concertul unplugged alaturi de Alexandru Andries din 2008 s-a bucurat de un real succes la Iasi. Referitor la aceasta colaborare, Dan Byron spune ca "Alexandru Andries si Paula Seling, alaturi de care am cantat, sunt niste oameni absolut deosebiti. Pe moment, nici nu am realizat importanta acestei situatii, am considerat totul ca fiind normal, dar dupa ce am analizat, mi-am dat seama ca e mult mai mult decat ceva normal si ca am realizat un lucru impresionant. Inainte, nu numai ca nu avusesem ocazia sa cant cu ei, dar nici macar nu am avut ocazia sa fi discutat cu ei, ii cunosteam doar de la televizor. Ne-am dori si alte colaborari de acest gen in Romania, dar daca stam sa ne gandim, nu prea mai avem cu cine".
Publicul byron a fost intr-o prima faza format din fanii formatiilor Kumm si Urma, in care Dan a evoluat, si care "veneau mai mult din curiozitate; dintre acestia, au ramas maxim 10%. Acum, s-a format un public byron care, din ce reiese din statisticile paginii de pe myspace.com si din ce observam la concerte, este format intr-o mare proportie, in jur de 70%, din femei cu varste intre 15 si 30 de ani. In rest, nu prea stim mare lucru despre public - ori nu inteleg la ce vin sa asculte, ori sunt destepti si chiar inteleg. Probabil ca exista din ambele tabere".
Desi s-a desfasurat intr-un cadru mai restrans, concertul byron din Mojo a fost unul cu adevarat deosebit din mai multe puncte de vedere: muzica la standarde inalte, sonorizare de calitate si o combinare a luminilor si culorilor reflectoarelor cum rar am vazut in Iasi.
