Cvartetul Ad Libitum aduce pe Schubert, Mozart si Beethoven mai aproape de public

Seara va fi deschisa de compozitia lui Franz Schubert, Quartettsatz in do minor, D 703 (Allegro assai). Acest fragment, in fapt, este primul din al 12-lea cvartet pentru coarde compus de Schubert, dar ramas neterminat. Cvartetul a fost scris in 1820 si nu este singurul ramas neterminat, caci in acel an compozitorul se pare ca a traversat o serioasa criza de identitate. Cu toate acestea, Quartettsatz este precursorul cvartetelor pentru coarde compuse ulterior de Schubert si care au si ramas cele mai cunoscute din palmaresul marelui compozitor.

Un element interesant al concertului il reprezinta compozitia lui Mozart, Cvartetul KV 465, numit si „al disonantelor”. Publicului i se va dezvalui latura dramatica a lui Mozart prin acest celebru cvartet care, la vremea sa, reprezenta o noutate absoluta in materie de stil. Acest cvartet, cu o introducere neobisnuit de lenta, este ultimul din seria de sase cvartete pe care Mozart le-a dedicat lui Joseph Haydn.

Seara se va incheia cu Cvartetul în do major, op. 59 nr. 3 „Razumovski” al lui Beethoven, al treilea din seria de trei cvartete dedicate ambasadorului rus Razumovski. Aceste cvartete sunt considerate a fi exemplul pur de cvartet simfonic datorita dezvoltarii formei si structurii si care impresioneaza prin dramatism si sensibilitate.

Povestea Ad Libitum a inceput in anul 1988 la Universitatea Naţionala de Muzica din Iasi. Patru tineri muzicieni: violonistii Adrian Berescu si Serban Mereuta, violistul Bogdan Bisoc si  violoncelistul Filip Papa isi porneau ascensiunea. Primul care a simtit scanteia, energia generata de acesti artisti a fost profesorul si mentorul lor, maestrul Bujor Prelipcean, membru al celebrului Cvartet Voces. Aprecierea a venit apoi si din partea altor cvartete de renume ale lumii precum Fine Arts, Juilliard sau Amadeus. Cvartetul Ad Libitum a putut fi desfacut din contopirea unui sfert de secol doar de destin. Dupa 24 de ani de repetitii, succese, aplauze si muzica, unul dintre ei si-a incetat cantecul pamantean. Adrian Berescu canta acum printre astre, canta dupa bunul plac al sufletului sau, canta pentru totdeauna "ad libitum". (sursa) Cvartetul isi continua calatoria in lumea muzicii alaturi de cel mai nou membru al sau, Alexandru Tomescu.

Alexandru este cel mai nou membru al cvartetului şi imblanzitorul viorii I. A fost un impatimit al muzicii de camera inca din copilarie, cand sustinea recitaluri alaturi de tatal sau, Adrian Tomescu. Din anul 2006 a inceput sa cante in formula de trio, sustinand concerte in zeci de orase din tara si strainatate. Pentru toate aceste motive si nu numai a fost onorat si extrem de fericit sa accepte invitatia de a face parte din cvartetul Ad Libitum. A studiat muzica atat in Romania, cat si in strainatate, in Elvetia si Statele Unite ale Americii. La scurt timp dupa absolvire a inceput sa primeasca ovatii pe cele mai renumite scene ale lumii. Adoratia lui pentru vioara depaseste limitele normale ale spatiului si timpului. (sursa)

Serban este cel care struneste vioara a II-a. Face parte din cvartetul Ad Libitum de la inceputurile acestuia, iar daruirea lui pentru muzica de camera este insasi energia care ii alimenteaza talentul. Desi la inceput a crezut ca unirea destinului sau cu al celorlalti trei membri Ad Libitum a fost o intamplare, avea sa descopere curand ca nimic nu este arbitrar, o intalnire de o clipa transformandu-se intr-o poveste de o viata. (sursa)

Bogdan este maestrul violei - forta gravitationala care tine laolalta celelalte trei instrumente. Dupa ce si-a finalizat studiile la Universitatea Nationala de Muzica din Iasi, in anul 1994 s-a alaturat cvartetului Ad Libitum. Isi aminteste adesea de momentul in care a acceptat, fara a-si imagina atunci, cat de mult se va schimba viata sa in urma acelei decizii. Drumul de la primele repetitii si pana la castigarea marilor concursuri internationale a fost dificil, dar astrele au fost decise ca aceasta era formula castigatoare. (sursa)

Filip este cel care ghideaza sufletul ascultatorilor prin vibratia calda a violoncelului sau. Notele grave si catifelate se transforma in lespezi de marmura, care sustin cu gratie edificiul sonor al cvartetului. Nu a avut nicio indoiala ca vor reusi, aveau dorinta, vointa si puterea. Varianta ratarii nu a fost niciodata o posibilitate. Cu cine au concurat? Cu toata lumea ! Ce i-a diferentiat? Determinarea, talentul si orele nesfarsite de repetitie. (sursa)