articol
stats

Cu Sonoro la maximum

Miercuri, 10 noiembrie, a 5-a editie a Festivalului SoNoRo, cu tema "Un ballo in maschera" (bal mascat), a ajuns in Aula Bibliotecii M. Eminescu din Iasi cu un concert de muzica de camera a la carte.

Programat pentru ora 19.00, evenimentul din cadrul Festivalului SoNoRo incepe cu o intarziere de aproape 20 de minute. Razvan Popovici, directorul festivalului, isi face aparitia intai in calitate de prezentator. Daca Bucurestiul sau Clujul au avut parte de mai multe zile cu concerte si de o expozitie foto, Iasul a trebuit sa se multumeasca cu o singura seara SoNoRo.

In debutul concertului, cu un Duo pentru vioara si viola in sol major de Wolfgang Amadeus Mozart, Razvan Popovici revine in calitate de interpret (viola), alaturi de rusul Alexander Sitkovetsky la vioara. In introducerea facuta remarca faptul ca veselia si lumina ce razbat din piesa nu par a indica o compozitie austriaca, mai ales din Salzburgul mohorat si ploios, insa emotia pe care o asteptam a lasat locul unei bune tehnici si executii. Sau poate ca publicul nu a fost suficient de receptiv incat sa vibreze alaturi de cele doua instrumente cu coarde.

Sonata pentru violoncel solo a transilvaneanului György Ligeti, in interpretarea lui Julian Arp, ne-a dus in alta zona prin sensibilitate, maiestrie si nu in ultimul rand vibratia pe care a transmis-o. Compusa intr-o maniera moderna cu influente de folclor, piesa de virtuozitate a condus publicul spre visare prin interpretarea de exceptie, pentru cateva minute lasandu-ne vrajiti de acordurile acestui instrument.

Passacaglia pentru vioara si violoncel dupa o tema de G.F.Handel, de Johann Halvorsen, l-a readus pe rusul Sitkovetsky cu a sa vioara alaturi de violoncel. Vorbeam la pauza, la un pahar de vin rosu sau o apa plata, ca a fost cea mai reusita interpretare si cred ca impresia a ramas neschimbata pana la final pentru majoritatea celor prezenti.

In partea a doua a concertului am avut parte de doua trio-uri: primul, in si bemol major, D 471, "cel mai scurt dintre cele doua compuse de Franz Schubert", cum a tinut sa precizeze Razvan Popovici, a reunit toti cei trei instrumentisti din prima parte. Al doilea, Terzetto pentru doua viori si viola in do major, op. 74, de Antonin Dvorak, a prilejuit iesirea la rampa a violonistei americano-frantuzoaice Corinne Chapelle, acompaniata de rusul Alexander Sitkovetsky si Razvan Popovici.

Fara indoiala un eveniment de marca pentru Iasi, care a atras un public predominant tanar, pana in 40 de ani. Pe cat de bucuros am fost cand am auzit de la un prieten ca isi luase ultimul bilet, concertul fiind sold-out, pe atat de trist am devenit cand am vazut aproape jumatate din locurile destinate invitatilor din partea sponsorilor goale. Probabil o parte din cei absenti apar din cand in cand la televizor plangand dupa gloria demult apusa de fosta capitala culturala.

Italienii au gasit urmatoarea solutie pentru situatii de genul acesta: cu 10 minute inainte, invitatiile rezervate si neconfirmate cu prezenta sunt vandute unor melomani care formeaza o lista de asteptare: in felul asta sala e umpluta la capacitate maxima, iar persoanele care vin la spectacol din dragoste pentru muzica si nu din snobism - pentru a se uita in gol sau a rasfoi programul, plictisiti - pot beneficia de locuri suplimentare.
Macar cei care rasfoiau programul au avut o scuza: caietul de prezentare a evenimentului, primit gratuit de toti spectatorii, se apropia ca nivel de design si executie cu cele puse in vanzare la Scala din Milano.

 

Articol scris de George Plesu | Vin, 12/11/2010 - 02:27
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului george