articol
stats

Cadoul lui Vali Boghean

La numai doi ani dupa ce Vali Boghean a cunoscut succesul in Republica Moldova si a reusit sa isi construiasca o trupa cu care sa poata face ceea ce si-a propus pe plan muzical inca de pe vremea cand era un tanc, artistul din Chisinau si grupul sau au umplut trei sferturi din sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor din Iasi. S-a intamplat sambata ce tocmai a trecut, pe 21 decembrie, si a fost un concert pe cat de traditional, pe atat de plin de elemente specifice secolului XXI.

Desi este unul dintre locurile ce ar putea fi catalogate printre cele mai ospitaliere in ceea ce priveste deschiderea catre artistii ce vor sa urce pe scena, Casa de Cultura a Studentilor nu mai este de mult timp primitoare si calda (la propriu) pentru publicul ce ii calca pragul. Norocul spectatorilor veniti mai devreme a fost acela ca evenimentul a inceput la ora 6 fix si s-au putut incalzi pe muzica formatiei de peste Prut. Imediat ce s-au stins luminile in sala, in boxe s-au putut auzi versurile colindului Galbena gutuie: "Cand eram copil acasa/ Si Craciunu'-l asteptam,/ Era bucuria mare,/ Noi, copii, ne adunam". Deloc alese la intamplare, versurile au o insemnatate particulara pentru Vali Boghean, mezinul unei familii cu 14 copii, in care se punea mare accent pe respectarea datinilor si traditiilor. Si-apoi, cand un concert este programat in preajma sarbatorilor de iarna, amintirea acelor vremuri nu are cum sa lipseasca. Dupa acest moment initial, a inceput veselia pe scena si in sala, ritmurile balcanice acaparand incaparea.

Dupa primele 30-40 de minute, ma gandeam ca pot sa-l compar, fara sa gresesc, pe Vali Boghean cu Goran Bregovic pentru ca aveam toate elementele cu care sa fac aceasta legatura: instrumente multe, muzica etno, influente balcanice, orchestratie imbunatatita si modernizata. Insa a urmat o piesa lenta, o compozitie proprie, multi dintre instrumentisti au iesit de pe scena si credeam ca voi asista la cu totul altceva. Nu s-a intamplat asa, insa. Vali Boghean reuseste sa combine cu mare iscusinta piesele pe care le are in repertoriu, pastrand intensitatea crescuta chiar si la melodiile ce par a fi mai linistite. Si transmite, credeti-ma. Ofera fiecarui cuvant importanta pe care o merita. Chiar daca nu este una dintre melodiile mele preferate, pe care sa o ascult intruna, Ruga pentru parinti este una dintre piesele pe care, mai mult sau mai putin voit, majoritatea dintre noi am auzit-o macar o data. Ei bine, a fost pentru prima oara cand am resimtit si constientizat prezenta versurilor "Doamne, fa-i nemuritori/ Pe parintii care mor".

Vali si-a demonstrat si la Iasi maiestria de a manui diferite instrumente traditionale romanesti, precum si calitatile vocale exceptionale. A cantat la caval, la fluier, la trompeta, la clarinet, la saxofon si, inevitabil, a folosit si chitara acustica. Chiar daca miscarea scenica nu este un factor principal in concertele sustinute de Vali Boghean Band, se simte in permanenta o energie nestavilita ce te cuprinde si nu-ti mai da drumul minute bune dupa incheierea reprezentatiei. Modul in care Vali reuseste sa emita sunetul nu inceteaza sa ma uimeasca, fiind deja a treia oara cand am avut ocazia sa il ascult live. Are o lejeritate incredibila, putand trece de la ritmuri alerte specifice Balcanilor pana la interpretari rupte parca din cantecele arabe.

Numele Vali Boghean Band poate parea narcisist doar daca nu ai luat parte niciodata la unul dintre evenimentele acestui grup. Vali le multumeste colegilor sai de fiecare data cand are ocazia, ii aplauda, ii apreciaza, se simte extraordinar in compania lor, ii iubeste pur si simplu. Pot sa afirm ca formula in care concerteaza Vali Boghean acum este cea de care avea nevoie, celelalte colaborari etno-jazz anterioare alaturi de trupele Trigon si Transbalkanica pemitandu-i sa castige experienta si sa isi seteze in minte un concept pe care sa il puna in practica. Ceea ce se intampla pe scena in formula actuala nu este un recital, nu este nici macar un concert live, asa cum este el prezentat, ci este un adevarat spectacol, o desfasurare incredibila de aptitudini ale unor instrumentisti senzationali, o insiruire de genuri muzicale diverse combinate ingenios, un show care iti va ramane in memorie.

9 oameni s-au aflat pe scena in afara protagonistului: Valeriu Cascaval – tambal, Radu Talambuta – vioara, Oleg Lascu – contrabas, Sandu Daraban – chitara electrica, Valentin Schirca – clape, Serghei Ivanov – pian, Gheorghe Postoronca – chitara bass, Petru Moiseev – percutie si Garry Tverdohleb – tobe. Ei au reusit sa faca o varianta rock a Ciocarliei si sa gaseasca o legatura intre muzica populara romaneasca si unul dintre cele mai celebre stiluri de jazz, bebop. De asemenea, au fost 4 invitati in cadrul spectacolului, toti solisti. Primul dintre ei si-a facut aparitia Gicu Placinta, unul dintre tinerele talente ale Republicii Moldova, ce face fata cu brio in zona de pop-rock cu o voce puternica, memorabila. A urmat Adriana Rusu, care a interpretat in duet cu Vali Boghean una dintre melodiile artistului si a adus un omagiu Mariei Tanase cu piesa Cine iubeste si lasa, un alt punct esential in a realiza faptul ca structura spectacolului este pregatita cu pricepere. Spun asta pentru ca a existat si un moment dedicat unui alt mare muzician roman, compozitorul de jazz Johnny Raducanu. Spre final, pe scena au fost invitati Lucian Darie si Paul Arva, cel din urma fiind omul care a oferit sansa publicului iesean de a lua parte la un astfel de eveniment. Impreuna, ei au interpretat o varianta a piesei Zori de zi impreuna cu intreg band-ul.

Daca la inceputul concertului, cand observasem locurile goale din sala le pusesem pe seama pretului biletelor (50 RON in stal si 25 RON la balcon), dupa ce s-a terminat spectacolul mi-am dat seama ca valoarea este prea mica pentru o asa reprezentatie. Atatia oameni pe scena, sunetul exceptional, reflectoarele, acel om "de-al casei" pentru partea tehnica, transportul... si probabil multe alte chestii pe care noi nu le vedem sau despre care nu ne imaginam ca ar trebui luate in calcul. Va recomand totusi sa urmariti evenimentul cand va fi difuzat pe TVR Iasi (voi reveni cu data exacta cand aceasta va fi stabilita) si sa va faceti o idee despre cum ar trebui sa arate un spectacol in 2013, care imbina armonios muzica traditionala cu influentele moderne.

Pe 21 decembrie, la Iasi, Vali Boghean a fost un Mos Craciun fara barba alba si costum rosu, dar cu un cadou mare si frumos pentru publicul iesean. Multumim, Mosule!

Articol scris de Dragos Bargaoanu | Lun, 23/12/2013 - 13:42
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului dragosteam