- 3387
Alternosfera a venit cu Flori de Mai
"Ce ne uneste ne si desparte", la fel ca un concert la care venim intr-o noapte obisnuita de simbata si care, pe masura ce avanseaza, dorim sa se termine cit mai spre dimineata. "Uite oleaca ce-i aici", imi spune Lucian, facind semn catre oamenii din public care deja se-agita, tipa si sar, desi cintarea abia a inceput. "E singura trupa de alternativ care-mi place, chiar daca nu ma omor dupa genul asta", continua el.
Si in curind trupa se "Arunca" in public cu urmatoarea piesa, "ca-ntr-o apa adinca in care se sufoca", in timp ce oamenii din fata scenei se misca parca odata cu solistul si pe ritmul riffurilor de chitara. Cum se-aud primele clape ale "Wamintirilor", freamatul din sala se accentueaza si mai tare. "Numarate mi-s zilele, ma omoara amintirile", si usoarele acorduri de chitara ce urmeaza sint de-ajuns sa-i convinga si pe cei care se aciuasera prin spate in citeva grupulete sa se dea mai in fata, in timp ce "ochii pling in televizor".
Marcel Bostan, solistul, se lasa in fata odata cu microfonul, dupa care se desprinde de acesta si incepe sa dea din miini de parca ar bate la tobe. Asa ca-n melodie, Marcel "priveste ca-ntr-o fereastra", parca uitindu-se in gol, spre publicul din fata scenei. "Sa-l vezi cum face sunetul in timpul concertului, se duce la chitarist, gesticuleaza ceva, apoi la bass si tot asa", imi mai spune colegul de linga mine.
Incercind sa-l urmaresc, sa vad daca-i asa cum spune, atentia mi se "Muta" pe scena. Cu aceeasi energie, solistul cinta, mai intoarce capul intr-o parte si-n alta si trage stativul microfonului dupa el cind ne spune ca "ore grele vor veni", pe melodia pe care toata lumea sare cind aude refrenul. Insa baietii n-au uitat ca sint niste visatori, si nu orice visatori, ci de aceia de care mai rar intilnesti, cu plumb in ochi, "copii prinsi in razboi". Mult timp imi ramine obsesiv in minte cum tot repeta Marcel "sintem visatori, sintem visatori" si strigatul imediat de dupa.
Ne ratacim putin si pe niscaiva "Drumuri vecine", alta melodie de pe ultimul album, "Virgula", dupa care-i timpul sa facem din nou cunostinta cu femeia care a furat nordul, da, nordul care aduce apusul in timp ce ea "joaca pe retina stropi de lumina". Si daca tot ne povestesc despre femei, baietii le aduc in scena si pe cele "Doua eve", de pe aceeasi Virgula.
Dupa ce trecem si prin Bratislava, Berlin, Beijing, Teheran si Orlean, Marcel se opreste, asteptindu-ne pe noi sa strigam in locul lui "iar ploile nu vin", si refrenul vine negresit din public. Ne oprim din drumul nostru cu Avionul ca sa ajungem sa sarim de pe fix in doi nicaieri altundeva decit in Orasul 511, unde Marcel arata cu degetul spre public in timp ce striga "mai aproape, sa m-auzi mai bine". Apoi, pe "Flori de mai", se intoarce cu fata la baterist si bate cu palmele pe picioare ritmul tobelor.
Cum ma asteptam, la bis cistiga piesa care da cea mai multa energie publicului. Si cea mai cunoscuta, bineinteles. Drept urmare, ca sa nu uitam ca ni-s numarate zilele, Eugen, Vicosh, Sergiu, Marin si Marcel ne-au mai spus o data despre cum ii omoara "Wamintirile".
