15 ani de OCS

Tin minte si acum emotia pe care am avut-o dupa ce am ascultat prima data Razna (1999). Dadusem, in sfarsit, peste o trupa romaneasca care suna ca cele “de afara”, daca nu prin calitatea inregistrarii macar prin energia specifica rockului alternativ pe care o transmitea. Si, drept dovada ca Vara pe olita, Razna, Stanga si celelalte cantece de pe album mi-au ramas dragi, e si una din putinele casete pe care le-am mai pastrat.

Intre timp baietii si-au mai schimbat formula si au scos album dupa album, unele mai reusite, altele mai putin. Au urmat deci Ne punem in cap (2001), in 2002 : Mainile sus!, OCS tv (2004),  Superparanoia (2006) si Dansam legati la ochi cu spatele la zid (2009). Ba chiar, atunci cand au intrat intr-o “zona prea OCS”, s-au gandit ca ar fi cazul sa onoreze trupe mai vechi printr-un mini-album cu 6 coveruri, intitulat Retro. Desi imi plac vreo 2 piese de acolo, in continuare cred ca initiativa nu le aduce mari beneficii - poate cu exceptia unei explorari a unui public usor diferit de fanii sound-ului OCS. Probabil veti observa si voi (daca nu ati facut-o inca la concertele anteriore) delimitarea - ca sa nu zic ruperea - clara in momentul in care Dan abordeaza coverurile (despre asta am vorbit mai pe larg aici).

Daca OCS cauta sa iasa din rutina impusa de comoditate sau pana de creativitate inerente majoritatii trupelor care au cunoscut succesul si incearca sa aplice aceeasi reteta, cea mai buna solutie ar fi o incercare de reinventare care sa rezulte intr-un material propriu diferit (cum au facut, de exemplu Radiohead sau Muse prin ultimele lor albume).

13 ani dupa primul lor concert la Iasi, Omul cu Sobolani revine in formula Dan Amariei - vocal, Nicolae Arama - chitara, Radu Andrei - bas si Mihnea Dobrota - tobe. Eu sunt convins ca va fi un concert ok, mai aproape de Cea mai frumoasa zi decat de Inca o gluma proasta, si va merita investitia de 20 de lei in bilet.

Va invit oricum sa-mi confirmati sau nu previziunea prin comentarii in subsolul articolului.