Violette

Nascuta in afara casatoriei la inceputul secolului trecut, saraca si neiubita, Violette Leduc o intalneste pe Simone de Beauvoir in Saint-Germaindes-Prés-ul postbelic. O relatie intensa care tine o viata se dezvolta intre cele doua autoare, bazata pe cautarea lui Violette de a se elibera prin scris si pe convingerea lui Simone ca are in mana destinul unei scriitoare extraordinare.

Aflat la cel de-al cincilea lungmetraj de fictiune din cariera, Martin Provost a intrat in lumea filmului ca actor, jucind in diverse seriale, productii TV sau scurtmetraje inca din anii ’70. Toate premiile si nominalizarile obtinute pina acum sint pentru activitatea regizorala, cea care a inceput in 1997 cu lungmetrajul Tortilla y cinema. Cel mai cunoscut film al sau, Seraphine, a fost laureat cu Premiul Cesar pentru Cel mai bun Film si Cel mai bun Scenariu si i-a adus lui Prevost o nominalizare pentru Cel mai bun Scenariu.

Intrebat fiind cum a ajuns sa faca un film despre Violette Leduc, regizorul a declarat: „René de Ceccatty, pe care am intalnit-o in 2007, mi-a facut cunostinta cu ea in timp ce scriam Séraphine. René a spus: „Faci un film despre Séraphine, dar ai auzit de Violette Leduc?”. O stiam doar dupa nume; nu citisem nimic de ea. Mi-a dat un text nepublicat pe care Violette il scrisese despre Séraphine, pe care Les Temps Modernes l-au refuzat. Era uimitor de perspicace si frumos. René mi-a dat si biografia pe care o scrisese despre Violette. Dupa ce am citit-o, am devorat La Batarde, Trésors à prendre si asa mai departe. I-am spus lui René ca trebuie sa facem un film despre Violette. S-a nascut ideea de diptic. In mintea mea, Séraphine si Violette sunt surori. Povestile lor sunt atat de similare, incat e redutabil.”

Presa de specialitate si cea generalista a avut cuvinte de lauda despre lungmetrajul Violette. France Magazine scrie ca avem de-a face cu „Un film biografic patrunzator care-ti staruie in minte.” , iar Los Angeles Times il vede „Atat de convingator, chiar palpitant, in reprezentarile sale sincere ale voracitatii sexule feminine, ale egoismului profesional si variantelor incalcite ale complexului Electra, incat e usor sa ignori intriga dezlanata si inconstanta.”  In fine, in buletinul informativ al TIFF se scrie ca „Acesta nu este un film biografic in sens traditional, ci o analiza tulburatoare, profunda si empatica a unei artiste a carei sexualitate sta la baza operelor ei si care a fost neinfricata in confruntarea durerii si a realitatii de a fi femeie. Iti taie respiratia.”