- 3436
Ursul merge pe motocicleta
Al doilea lungmetraj al lui Dan Chisu, Ursul - prezentat la Noaptea alba a filmului romanesc - , nu e la fel de bun ca primul (Websitestory), dar impresioneaza prin originalitatea elementului dramatic – un urs care merge pe motocicleta. Dan Chisu isi continua cariera de regizor (dupa ce a incercat sa faca aproape orice oriunde – un fel de globetrotter ne-fotbalist), dar ca valoare artistica e doar decent. Nici nu pretinde ca ar fi foarte bun – el vrea doar sa faca filme (aceeasi pasiune pe care o are si Madonna, mai nou) si sfirseste prin a se inscrie in lista regizorilor care vor sa aduca publicul romanesc inapoi in salile de cinema (niste apostoli ai celei de-a saptea arta), vinzindu-le comedii light (pe rind, Mungiu, MediaPro si chiar Nicolaescu – au esuat; poate doar Caranfil sa mai aiba sanse).
Tin minte ca la primul film, Chisu si-a pregatit cu multe luni inainte o campanie de promovare, creind un blog pe care personajul principal (pe atunci doar o persoana misterioasa) al povestii isi povestea drama. Blogul a prins, filmul nu. Cu Ursul, l-a ajutat Giurgiu (care e si producator, daca nu ma-nsel) care ii distribuie filmul si il promoveaza pe la toate evenimentele organizate de el. Asa a ajuns si la Iasi la Noaptea alba a filmului romanesc. Si ca sa inchei ideea, mentionez ca l-am vazut in primavara, cind rula in cinema, singur in sala.
Povestea e ceva mai veche, de la inceputul anilor ’90, cind circul de stat isi schimbase conducerea, iar erorile de management erau sport national. Din lipsa de bani, noul director decide sa vinda ursul circului (batrin si aproape mort), printr-o combinatie specifica vremurilor. Supune, insa, decizia la vot „democratic”, membrii institutiei certindu-se cu gindul la ipoteticii banii obtinuti ulterior, dar fara prea mult haz. Ursul e totusi transportat intr-o padure unde urmeaza sa fie impuscat si luat ca trofeu de un colectionar neamt, iar tot filmul – un road-movie – circarii incearca sa-l gaseasca pe iubitul lor animal.
Ritmul e bine creat si intretinut (nici nu mi-am dat seama cind s-a si terminat „circul”), insa finalul e un fis. Am zis anterior comedie light pentru ca scena in care ursul merge pe motocicleta, apare cind & de unde nici nu te-astepti si filmata in ralanti (foarte poetic, ce sa zic…); toata lumea se minuneaza: spectatorii incep sa aplaude sau cad in reverie, personajele incep sa plinga, vinatorul se emotioneaza si el iar filmul se termina. Prea devreme. Sau pur si simplu nu e chiar un final satisfacator.
Scena cu votul democratic (care se vrea a fi o ironie…) e bine decupata, insa replicile personajelor suna foarte plastic. O alta secventa care e deranjanta e cea in care neamtul ajunge la nunta de tigani. E un loc comun chinuitor de cliseic si din pacate, asta e marea problema a filmului (care, de altfel, e decent – dupa cum am zis) – apeleaza la gaguri rasuflate (mai lipsea ca ursul sa arunce cu prajituri in fetele personajelor si era perfect!)
Dar nu mi-o luati in nume de rau – mie nu prea-mi plac comediile si nu ma entuziasmez la glumite constipate. Se pare ca nici publicul larg, care in 9 saptamini cit a rulat in cinemaurile romanesti n-a strins decit vreo 12000 de spectatori (infim in comparatie cu un film american tot cu ursuleti – Kung Fu Panda 2, cu 134000 spectatori in 11 saptamini). Totusi, filmul se mai poate vedea si pe webkino.ro.
trailer
