Un secol pentru Romania, pe scurt

Pentru ca informatiile prezentate sint succinte, impresia e ca urmaresti un fel de trailer ceva mai lung. Nu se intra in miezul problemelor, nu se discuta ci doar se prezinta, la rece, ce si cum s-a-ntimplat. Abordarea poate sa fie sau nu pe gustul unora, dar tind sa o prefer discutiilor interminabile care nu duc la concluzii acceptate, la care noi romanii ne pricepem foarte bine.

Avind, astfel, acest stil comercial asumat, nu vorbim nici de produs artistic, nici de film istoric (orice ar insemna aceasta sintagma). Aici e mai degraba un clip video informativ, din care insi carora nu le-a placut sa invete istoria in scoala sau (intr-o varianta subtitrata) straini care n-au avut oricum ocazia sa afle prea multe despre trecutul recent al Romaniei, isi pot imbogati bagajul informational. E o baza de la care se poate pleca, pe care se poate construi mai departe.

Pentru ca nu am competente istorice, ma tem ca acest text nu poate da seama de corectitudinea ori relevanta istorica a continutului acestui „documentar”. Din ce stiu eu, nu mi s-a parut nimic dubios aici, dar o contra-expertiza ar fi mai lamuritoare. Nu scriu aceste rinduri din vreo obsesie a mistificarii trecutului, ci dintr-un principiu in care cred si pe care societatea romaneasca inca nu l-a asimilat in intregime: istoria se invata comparat, confruntind surse si interpretari diferite. La fel ca si jurnalismul, cercetarea istorica se bazeaza pe mai multe izvoare si indiferent cit de credibil ar fi un istoric, acesta trebuie luat intotdeauna cum grano salis. Dar repet, pentru a nu fi inteles gresit, nu cred ca e cazul aici.

In ceea ce priveste forma, modul in care tot acest continut este impachetat, ma simt nevoit sa fiu intr-un oarecare dezacord. Nu cred ca folosirea piesei Pentru Romania a formatiei K1, fostul imn (neoficial) al echipei nationale de fotbal, e o alegere foarte inspirata (o Rapsodie Romana ar fi fost mult mai nimerita), precum nu mi se par foarte fericite nici decupajele in care pozitia camerei nu e sincrona decit in putin cazuri cu pozitionarea domnului Cioroianu. Conceptul de design al textelor care apar in diferite momente si colturi ale ecranului e iarasi destul de ieftin si deloc inventiv, dar structura discursiva a clipului e totusi bine construita.

In fine, in afara de categoriile de potentiali privitori deja amintiti, nu stiu cui i s-ar parea interesant acest demers, avind in vedere ca nu zice nimic nou, iar abordarea vizuala e destul de stearsa.