Un film de Oscar

The Revenant este inspirat de romanul lui Michael Punke, bazat pe fapte reale. Actiunea se petrece in America de Nord, in 1823, iar in centrul ei se afla Hugh Glass (DiCaprio), membru al unei expeditii in Muntii Stancosi, unde este prins de un urs grizzly si sfartecat. Capitanul grupului lasa in urma trei oameni pentru a-i tine companie in ultimele clipe de viata si pentru a-i sapa mormantul, dar, de frica sa nu fie prinsi de indieni, cei trei ii iau lui Glass armele si echipamentul si fug. Insa eroul ingrozitoarei confruntari cu ursul grizzly nu moare: se taraste, desi mutilat, mai bine de 300 de kilometri prin salbaticie, animat de sumbre planuri de razbunare impotriva celor care l-au parasit. (via)

Asa cum ne informeaza si CTP in cronica lui, cu „organul” din dotare, volumul lui Punke a mai avut parte de-o ecranizare, Man in the Wilderness, in regia lui Richard C. Sarafian, cu Richard Harris si John Huston. Deci nu e vorba de o prima intilnire a filmului cu opera literara, iar de regula asta ii permite regizorului sa inoveze si sa „adapteze” cit mai mult, fara sa afecteze asteptarile posibililor fani ai operei sursa, atita timp cit si contractul de ecranizare ii ingaduie.

Astfel, Inarritu isi permite licente, cele mai multe depasind limita realismului, ceea ce-l deranjeaza pe CTP si nu numai. Cum de personajul jucat de DiCaprio nu moare de soc hipotermic dupa ce iese din riul inghetat sau dupa ce cade cu calul in ripa fara sa-si rupa vreo coasta e oarecum lesne de explicat si inteles daca privim The Revenant prin prisma conventiei unei legende. Cartea lui Punke e fictiune, oricite izvoare si surse reale o fi avind, iar Inarritu nu-si propune sa fie autentic in litera cartii, ci doar in ceea ce priveste locatiile in care filmeaza.

S-a vorbit, ca urmare a campaniei de marketing a filmului, despre cum a mincat DiCaprio ficat crud si cum s-au imbolnavit toti membrii echipei filmind in zone inghetate din Canada sau extrema sudica a Americii de Sud, dar asta e complet extra-diegetic. Ce stim noi, ca spectatori, e ca totul arata cit se poate de real (chiar si ursul) in ceea ce priveste decorurile si costumele, doar naratiunea cam schioapata.

Sint nu doar elemente dramatice introduse in film fara sa aiba vreun efect ulterior (obiectul invelit in piele pe care Hugh Glass il scoate din buzunarul hainei fiului lui dupa ce moare), ci si decizii narative discutabile (Glass pleaca impreuna cu capitanul Henry pe urma personajului negativ Fitzgerald neinsotiti de nimeni altcineva, decizie in urma careia finalul e previzibil), pentru care The Revenant nu poate fi un film mare.

E insa un film bun in ceea ce priveste entertainment-ul, care vazut pe un ecran mare, cu sunetul bine strunit, e captivant pina la ultima secventa. Da, poate ca Inarritu pe care-l stiam din Amorres Perros sau 21 Grams nu mai e printre noi, dar vorbim de Hollywood, nu de vreun Athos al cinematografiei. Cine ajunge la usa si la masa marilor studiouri din California trebuie sa-i dea Cezarului partea sa, iar Oscarurile sint si ele tot marketing.