Sound of Noise

Sound of Noise, realizat de regizorii si scenaristii Ola Simonsson si Johannes Stjarne Nilsson, este  o comedie muzicala lansata in 2010 dar facind parte dintr-un concept vizual-acustic elaborat in 2001 prin scurtmetrajul- Music for One Apartment and Six Drummers- care capteaza esentialul filmului de 9 ani mai tirziu. Partea inedita a productiei Sound of Noise este modul original in care identitatea si talentul personajelor de a scoate ritmuri din orice absoarb  cliseul povestii de dragoste intre barbatul si femeia aflati in tabere adverse, care constituie pretextul narativ al filmului. Astfel, agentul de politie Amadeus Warnebring, mambru al unei familii cu o istorie de cateva generatii pe scenele muzicii clasice, are nesansa de a se naste afon, motiv pentru care intilnirile de familie devin pentru acesta inconfortabile atita vreme cit pianul sau ultimul concert al fratelui sau ii eclipseaza prezenta si-l stingheresc ca urmare a incapacitatii sale de a le intelege. Sanna Person, de care Warnebring se indragosteste, este singura femeie dintr-un grup de “raufacatori” care scandalizeaza orasul prin infractiunile lor puse in aplicare cu o arma stranie pentru echipa de investigatie condusa de Warnebring- metronomul. Cei 5 barbati percutionisti, adevaratii eroi ai peliculei, joaca sub propriile lor nume fiind si in viata reala nu actori ci muzicienii profesionisti: Magnus Borjeson, Anders Vestergard, Fredrik Myhr, Marcus Haraldson Boij si Johannes Bjork. Filmul se pliaza foarte bine pe profilul acestora astfel incit veti avea parte de chipuri expresive si figuratii care stirnesc simpatie si buna dispozitie. 

Fragmentele de percutie care alcatuiesc simfonia orasului, asa cum o gindesc cei 6 muzicieni reprezinta manifestarea unui mod neconventional de a privi muzica, intuitia de a scoate din orice obiect un instrument muzical, de la foarfeca la stampile, excavatoare si pichamere. Aceste ritmuri, integrate intr-o categorie mai ampla denumita Noise Music, sunt grupate in 4 momente  purtind titluri care nu tin cont de inhibitii sau eventuale proteste din partea melomanilor elitisti: Doctor, Doctor, Gimme Gas in My Ass, Money 4 U, Honey, Fuck The Music Kill! Kill! si Electric Love. Interpretarea lor are loc in diferite zone ale unor institutii publice sau solicita intregul sistem de electricitate al orasului. Dincolo de ritmurile care te fac sa-ti misti involuntar piciorul si capul in aceeasi cadenta, ca film  Sound of Noise merita apreciere mai ales in partea de montaj unde  adecvarea imaginii la muzica anterior inregistrata e realizata cu precizie iar gesturile sunt bine valorificate sonor.

Intr-un fel, filmul mi-a adus aminte de piesa Geaninei Carbunaru Stop the Tempo pentru ca mesajul celor doi regizori suedezi imprumuta ceva din titlul dramaturgului: change the tempo- nu ascultati muzica numai la filarmonica si radiouri, talentul nu tine cont de mijloace; de aceea cei 6 percutionisti intrerup un concert de Haydn pentru a oferi “ a hell of good work of art” sustinuta de la volanul unor excavatoare. Desigur, cele doua opere difera substantial in semnificatii Sound of Noise fiind o comedie pe seama plafonarii in sabloane muzicale pe cind personajele Geaninei Carbunaru distrug intr-o maniera for–fun miserupista, ca o forma de protest impotriva situatiilor socio-politice din tara.

Enjoy the Sound of Noise!