Schindler's List sau Filmul la superlativ

Pentru cinefilul din mine, acesta este filmul suprem despre nazism si toate ororile acelei epoci. Povestea, desigur, este arhi-cunoscuta, dar ceea ce ne incinta noua, cinefililor, sufletul este mai ales punerea ei in “scena”: cadre perfect masurate ca lungime, alb-negru, muzica apocaliptic de sensibila, figuri pline de durere, nimic fals, priviri demente, personaje adevarate si atmosfera de plumb. Un cocktail de elemente cu care regizorul Steven Spielberg nu avea cum sa dea gres.

Vom vedea, pe scurt spus, parcursul unui om oportunist, care vede razboiul ca pe o sansa de imbogatire: Oskar Schindler. Un barbat interesant, cu sarm si multa minte bine ascutita, care atrage de partea lui cele mai inalte capetenii naziste, pentru a fi lasat in pace sa dirijeze o afacere asa cum isi doreste el.

De la inceput pina la mijlocul filmului avem de-a face cu un Schindler rece (din pricina acestui rol am devenit un mare fan Liam Neeson), un om cu teluri bine stiute, capabil de orice pentru a le atinge, un vinator. Sa nu uitam prima intilnire dintre el si Itzhak Stern (Ben Kingsley face un rol exceptional), momentul in care ii cere acestuia sa il ajute in administrarea afacerii, cu o siguranta debordanta, care il dezarmeaza pe corectul si distantul evreu. El va deveni pentru Schindler un om de referinta, in care isi va increde chiar viata, pentru care isi va risca pozitia. De amintit, desigur, este frumosul moment in care Itzhak este scapat din trenul mortii de indrazneala lui Oskar si de deisperarea lui. Foarte interesant apare in acel moment prima banuiala ca Schindler devine un “iubitor de evrei” si ca motivul pentru care il salveaza pe contabilul sau nu este unul pur practic, ci mai degraba unul de suflet.

Un alt personaj plin de savoare (mult mai amar decit celelalte doua de mai sus, dar la fel de intrigant) este Amon Goeth (exceptionalul Ralph Fiennes), Untersturmführer, trimisul lui Hitler pentru curatirea ghetourilor si pentru deschiderea lagarului. Un barbat frumos, cu ochi nebuni si gesturi schizoide, un alcoolic dement, care transforma crima intr-o placere pe care si-o satisface in fiecare zi. Iar momentul perfect pentru descrierea lui este acela in care, dupa o noapte pasionala cu amanta lui, se asaza la balcon si incepe sa impuste oamenii de sus, tragind din tigara, ca si cum ar exersa un sport nobil la care este extrem de priceput.

Dar cind vorbim despre Lista lui Schindler vorbim, desigur, si despre acele scene de repaus, in care camera analizeaza in detaliu un personaj sau un moment: cele in care il vedem pe Amon suflind aer cald pe nari, prevestind cu chipul sau imobil ceva nespus de rau, tremurul Helenei si vocea ei stinsa atunci cind este aleasa dintr-o multime de femei ca sa-i fie menajera locotenentului, spaima resimtita de barbatii si femeile care sunt pusi sa alerge goi in cerc, disperarea evreilor surprinsa in scenele in care inghit piine si aur, nebunia soldatilor nazisti, prin una dintre cele mai frumoase si violente scene pe care le-am vazut vreodata, o goana nebuna printre cadavre si balti de singe, pe fundalul muzicii lui Mozart si desigur, minunatul moment de suspans, cind ochii ne fug dupa fetita imbracata in rosu, sperind ca va scapa cu viata.

Altfel spus, in mult prea putine cuvinte, Schindler’s List este un film care intra prin toti porii, care intoxica privitorul cu frumusetea lui si care nu se poate uita niciodata. Asadar, daca nu l-ati vazut pana acum sau daca vreti sa il mai vedeti o data aceasta este sansa pe care nu trebuie sa o ratati.