- 4890
Regele de pe insula Diavolului
Regizat de Marius Holst, filmul “Regele de pe insula Diavolului” (2010) recreeaza atmosfera din romanul lui Ernest Hemingway “Batranul si marea”, are notele unui Robison Crusoe din paginile lui Daniel Defoe si incapatanarea unui “Capitan la 15 ani” din fantasmagoriile lui Verne. Prin ce intereseaza filmul prezentat la Iasi in cadrul Festivalului Filmului European? Prin finalul realist diferit de “curcubeul hollywoodian” in care totul pare intunecat la inceput, dar se termina printr-un “happy ever after” si prin jocul actorilor (Stellan Skarsgard face un rol de exceptie) care simt si transmit drama de parca ar fi trait-o.
Scenariul este realizat dupa o poveste adevarata, iar actiunea este plasata in Norvegia, pe insula Bastoy, unde se gaseste o scoala de corectie pentru tineri cu varste cuprinse intre 11-18 ani. Evenimentele sunt plasate temporal in anul 1915, an de tumult international in contextul desfasurarii Primului Razboi Mondial, dar nimic din ce se intampla in exterior nu pare sa influenteze viata de pe Bastoy. Timpul incremeneste sub ochiul atent al directiunii insarcinatate cu purificarea tinerilor, care trebuie sa reinvete ce inseamna sa fie responsabili. Se contureaza o lume in care elementul cheie este ordinea. Obedienta si respectarea regulilor sunt imperative pentru cei care viseaza la libertate, la o viata care ofera posibilitatea de alegere si de gandire, la o existenta care nu ingradeste liberul arbitru, de aceea tentatia evadarii incepe sa misune prin crestetul tinerilor ca un flagel.
Oportunitatea apare prin venirea pe insula a unui nou detinut, un baiat pe nume Erling (Benjamin Helstad). Din acest punct incepe actiunea, noul venit aduce cu el spiritul revoltei, cu o vointa de neinfrant, cu indrazneala de a spune mereu lucrurilor pe nume, de a se opune asupritorilor, Erling rastoarna universul inradacinat in rutina si trezeste antipatia superiorilor si simpatia colegilor de suferinta.
Dezbracati de personalitate prin faptul ca nu mai au dreptul la propriile nume, intrucat odata cu venirea pe insula fiecare baiat devine un C1, C2, (etc.), obligati sa faca tot felul de munci agricole, pedepsiti cand incearca sa comunice in timpul mesei si supusi la tratamente inumane atunci cand sunt prinsi gresind, tinerii nu asteaptau decat un fitil – Erling.
Lupta pentru “altceva” incepe prin adversitatile dintre Erling supranumit si C19 si seful tinerilor de pe Bastoy, Olav (Trond Nilssen) – C1. Olav vede in Erling, insubordinea, pericolul si obstacolul in calea plecarii sale de pe insula, insa treptat cei doi se vor apropria. Vor descoperi secretele murdare ale scolii de corectie, vor incerca sa evadeze impreuna si vor porni o a doua lupta, una contra sistemului.
Povestea si modul in care regizorul a ales sa o redea impresioneaza prin dimensiunea morala data actiunilor intreprinse de tineri, in timp ce libertatea este rasplata inselatoare, care necesita efort si care se lasa, uneori asteptata prea mult. Filmul poate fi rezumat la sintagma “indrazneste, chiar daca nu castigi” si merita vazut datorita perspectivei originale si jocului fascinant dintre personajele principale.
*Guest writer pentru acest articol este Adriana Danila, studenta a Facultatii de Litere.
